Bucureşti 1942. Aglomeraţie pe Lipscani, la ceea ce Primăria București spune că e Hanul Gabroveni, dar de fapt nu e, în plin război. [foto: Willy Pragher]
Acum 11 ani, debutam pe Interneții românești unul dintre rarele clișee color de la Willy Pragher, fotograf de origine germană care a documentat Bucureștiul în anii ’30, ’40 și ’70. Mult mai bun decât orice colorizare din prezent, că tot e trendul ăsta de a coloriza orice, de parcă pozele alb-negru nu mai sunt ok.
Un comentariu frecvent la poza de pe str. Lipscani, oriunde ar fi postată (pe toate grupurile de Facebook de istorie a capitalei, de exemplu) e un cor de replici nostalgice de genul „vaaai ce elegantă era lumea pe stradă”.
Fals. Era ținuta de zi obișnuită în perioada aceea, segregată strict binar: costum cu pălărie (opțională) sau uniformă militară în cazul bărbaților și rochie (niciodată pantaloni) în cazul femeilor. Copiii erau mini-versiuni ale adulților, liniile vestimentare dedicate lor devoltându-se abia în perioada postbelică.
Și da, contrar iluziei generale că Bucureștiul dinaintea regimului comunist era pietruit până-n dinți, str. Lipscani era asfaltată deja în anii ’40. Ce frumoasă e demitizarea istoriei.