București, cel mai probabil protestele antiguvernamentale din 28 ianuarie 1990.
La o lună de la execuția Ceaușeștilor, în Piața Victoriei se striga „Libertate!” din nou, „Vrem Guvern democrat!” și „Demisia!” la adresa Guvernului Petre Roman, instalat imediat după căderea regimului comunist, în decembrie 1989.
Dincolo de încărcătura istorică a momentului, uite ceva ce azi n-ai cum să mai vezi: oameni de rând accesând treptele și porticul de la parterul Palatului Victoria, sediul Guvernului. În prezent, există un gard inestetic în jurul clădirii și a esplanadei din față, copaci plantați aiurea pe esplanadă, de fapt o pădurice care acoperă liniile verticale ale fațadei raționale monumentale și o copertină jenantă montată la intrare în mandatul Guvernului Adrian Năstase (2000-2004).
Clădirea, proiectată în anii ’30 ca sediu al Ministerului Afacerilor Străine (Externe) al Regatului României, a fost finalizată, din cauza impedimentelor de ordin istoric (schimbări de regim, al Doilea Război Mondial, bombardamente etc.) abia la începutul anilor ’50, când aici s-a stabilit sediul Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Romîne (Guvernul). În perioada comunistă, accesul cetățenilor pe esplanada cu gazon, pe treptele și în porticul Palatului Victoria a fost liber și există fotografii din colecții private care arată oameni acolo în toate deceniile postbelice, până în 1990.
După protestele masive care au marcat anul 1900, regimul Ion Iliescu a interzis accesul cetățenilor pe domeniul public din fața clădirii Guvernului, un status quo menținut și amplificat de toate guvernele ulterioare, indiferent de culoarea politică. Motivele invocate mereu? Evident, de securitate. Întocmai ca la Parlament, cetățenii trebuie ținuți departe și de sediul puterii executive pe care niște potențați ai zilei o exercită în această clădire-monument în numele lor, de cele mai multe ori prost.
Foto: Cineclic
