A vedea una dintre primele fotografii cu una dintre cele mai emblematice edificii ridicate în epoca de construire a instituțiilor esențiale ale statului român din timpul domniei Regelui Carol I este mereu o bucurie. Acest clișeu a apărut într-un album inaugural al Palatului Bursei, construit între 1906-1912 la intersecția străzilor Doamnei și Vestei (ulterior str. Bursei, azi str. G-ral Ion Ghica), pe terenul eliberat după demolarea casei clucerului Bărcănescu, unde se găsise primul local al Poștei și Telegrafului din București, dar și fost sediu al Senatului.
Cel care a adus în discuție pentru prima data problema necesității construirii unui sediu pentru Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București într-o zona centrală a fost Regele Carol I în 1904, la sugestia industriașului George G. Assan, cel cu celebra Moară Assan, fabrică de pâine, deci direct interesat. Arhitectul ales prin concurs a fost Ștefan Burcuș, care a proiectat o clădire monumentală. Structura de rezistență a fost proiectată de inginerul Gogu Constantinescu, iar planșeele au fost realizate din beton armat – o premieră în epocă. Stilul pentru care a optat Burcuș este cel neoclasic și eclectic francez, cu pilaștri și coloane în stil corintic pe fațadă și o cupolă impresionantă pe colț.
După trecerea la economia socialistă centralizată bazată pe planuri cincinale, în 1950, Bursa a fost desființată, iar sediul ei a fost transformat în Biblioteca Centrală de Stat, funcțiune pe care a deținut-o (sub denumirea Biblioteca Națională, începând din anii ’70-’80) până în anii 2000. După ce Biblioteca Națională s-a mutat în noul local de pe b-dul Unirii în 2010, edificiul din centrul istoric a revenit la Camera de Comerț și Industrie, închizând un cerc istoric al mai multor epoci.
Radu Tutu
