Un cadru din anii ’80 de la Piața Muncii, care suprinde colțul șos. Mihai Bravu cu b-dul Muncii (azi b-dul Basarabia). Piața Muncii, anterior Bariera Vergului, era una dintre limitele Bucureștiului vechi, o zonă săracă din mahalaua Vergului, atestată prin 1777 și numită după boierul Vergu Vartolomei, de la curtea lui Constantin Brâncoveanu. Ce vedem în poză reprezintă modernizarea accelerată a fondului locativ din această fostă periferie a Capitalei, în anii ’30: vechile case sărăcăcioase au fost înlocuite de bloculețe în stil modernist art deco, foarte apreciat și promovat în acei ani.
Cel mai important, este, evident, edificiul de pe colț. Ateneul și Cinema „Vergu” era dotat cu o sală de spectacole și cinema. Frontispiciul original se vede pe latura din stânga, sus. În anii ’50, Bariera Vergului devine Piața Muncii, iar Cinema Vergu este redenumit Cinema Munca. Denumirea este vizibilă pe latura din stânga a clădirii, jos. În anii ’70-’80, are loc o sistematizare masivă a Pieței Muncii, intersecția este lărgită pentru a include pasajul rutier subteran și blocurile masive de pe latura cu Calea Călărașilor. Blocul cu cinema supraviețuiește, dar se degradează în anii ’90-2000, iar sala de cinema găzduiește un club. Fațada începe să fie acoperită cu mesh-uri publicitare uriașe.
Piața Muncii devine Piața Eudoxiu Hurmuzachi, o denumire nepopulară peintre bucureșteni. Chiar dacă în prezent nu mai are scopul cultural de altădată, blocul cu cinema de pe colț rămâne un simbol al Pieței Muncii, un reper al unei epoci apuse.
Radu Tutu
