Stație de tramvai pe mijlocul b-dului G-ral Gheorghe Magheru? Da, am avut și așa ceva în București! Fotografia aceasta de la începutul anilor ’30 ne arată o arteră complet diferită de realitatea bucureșteană a prezentului nostru: pavaj de piată cubică și foarte puține autoturisme. Stâlpul de iluminat de fontă care susținea și cablurile electrice pentru tramvaie avea un design foarte elegant, belle epoque. Ne situăm la intersecția b-dului Take Ionescu (denumirea din epocă a aterei) cu str. Dimitrie A. Sturdza (actuală pictor Arthur Verona).
În stânga, o casă joasă, de secol XIX, aparținând vechii configurații a zonei, dinaintea tăierii bulevardului în primele decenii ale secolului al XX-lea, a rezistat până în anii ’60, când a fost demolată și astfel, casa fostului prim-ministru Dimitrie A. Sturdza (în prezent, librăria Cărturești Verona) a căpătat vedere la bulevard. Vedeta cadrului este, fără îndoială, blocul ARO (Patria), proaspăt finalizat la acea dată. Creație a arhitectului Horia Creangă, construcția modernistă extrem de avandardistă pentru acele vremuri includea spații de birouri pentru societatea Asigurarea Românească, dar și apartamente. La parter, era în plină amenajare Sala ARO, devenită Cinema Patria după al Doilea Război Mondial.
Fundalul este ocupat de Garajul Ciclop (stânga, de la finalul anilor ’20, azi abandonat) și Hotelul Lido, construit acum aproape un secol pe dreapta. Cât de diferită putea să fie atmosfera, cât de liniștită, în acest cadru de acum 100 de ani!
Radu Tutu
