Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti este situată în centrul oraşului, pe strada Ştirbei Vodă, nr.33, în vecinătatea Grădinii Cişmigiu. În apropierea sa, se află unele dintre cele mai importante instituţii muzicale şi culturale din România: Societatea Română de Radiodifuziune, Ateneul Român, Sala Palatului şi Opera Naţională, potrivit https://www.unmb.ro/.
La 6 octombrie 1864, a fost înfiinţat la Bucureşti, cu sediul în Uliţa Franceză (lângă Biserica Sf. Dumitru, azi un fragment din Muzeul de Istorie, fost Poşta Centrală), Conservatorul de Muzică şi Declamaţiune, printr-un decret al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Conservatorul a fost condus, până în 1869, de compozitorul Alexandru Flechtenmacher şi avea clase de vioară, solfegiu, cor bisericesc, canto, pian şi armonie, potrivit https://www.unmb.ro/. https://www.youtube.com/embed/CpXDGDbsif0
În 1900 a apărut prima clasă de muzică de cameră iar cinci ani mai târziu, prima clasă de compoziţie condusă de Alfonso Castaldi. Începând cu 1907 s-a modificat titulatura, Conservatorul de Muzică şi Declamaţiune devenind Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică şi s-au înfiinţat patru secţii – Secţia Teorie Muzicală, Secţia Cântului şi a Operei, Secţia instrumentelor, Secţia Declamaţiei şi Artei Dramatice.
Foto 1: Clădirea Universităţii Naţionale de Muzică (Conservatorul) din Capitală, 1964/RADU CRISTESCU/Arhiva istorică AGERPRES
.
Foto 2: Universitatea Naţionala de Muzică din Bucureşti, 2023/ALEX MICSIK / AGERPRES FOTO
Pentru desfăşurarea activităţii, în 1909 a fost închiriat un nou imobil, pentru trei ani, în strada Ştirbei-Vodă nr.22. În 1914, sediul Conservatorului s-a mutat în strada Visarion nr.14. Conservatorul şi-a suspendat toate cursurile în anul şcolar 1916-1917, din cauza războiului, dar profesorii au continuat să îşi ţină lecţiile la domiciliile lor.
În 1918, Conservatorul şi-a mutat sediul în str. Ştirbei-Vodă nr.37 şi a fost trecut din subordinea Ministerului Instrucţiunii în cea a Ministerului Cultelor şi Artelor.
La 17 iulie 1931 s-a aprobat Legea Autonomiei Universitare, în urma căreia numele instituţiei s-a schimbat în Academia de Muzică şi Artă Dramatică, precum şi statutul, care acum era de învăţământ superior. Academia Regală de Muzică şi Artă Dramatică, noua denumirea a instituţiei, avea cinci secţiuni: pedagogică-normală, teoretică, vocală, instrumentală (cu subsecţiunile instrumente cu coarde fără arcuş, instrumente cu coarde cu arcuş, instrumente de suflat), dramatică; ulterior, s-a înfiinţat o secţiune de muzică religioasă în urma desfiinţării Academiei de Muzică Religioasă. Compozitorul Mihail Jora a condus Academia Regală de Muzică şi Artă Dramatică în perioada 1941-1947. Din 1942 s-a numit Conservatorul Regal de Muzică şi Artă Dramatică, având secţiunile Teoretică, Muzică Religioasă, Vocală, Instrumentală, Dramatică.
În 1949, Conservatorul s-a transformat în Facultatea de Muzică, cu patru secţii: Canto, Instrumentală, Muzicologie-folclor, Compoziţie-dirijat. Facultatea de Muzică funcţiona în patru clădiri, în Piaţa Amzei, Nr.8, Piaţa Amzei Nr.12, Dionisie Lupu, Nr.29, Izvor, Nr.12.
Instituţia a fost redenumită în 1950, devenind Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu”, cu sediul în str.Lipscani nr. 20. În 1955 s-a mutat în strada Ştirbei Vodă nr.33, sediul actual.
În 1990, a revenit la titulatura Academia de Muzică iar din 1997 s-a numit Universitatea de Muzică Bucureşti. Printr-o hotărâre de Guvern din ianuarie 2001, instituţia poartă numele Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. AGERPRES
