Un cadru reprezentativ pentru București, luat la începutul anilor ’30: Piața Regele Carol I (actuală Piața Revoluției), populată de clădiri masive, demne de centrul unei capitale în plină dezvoltare, cum era Bucureștiul acelor ani. Fotografia include două clădiri, dintre care doar una este cunoscută generațiilor actuale.
În stânga, recunoaștem edificiul emblematic al Bibliotecii Centrale Universitare, pe atunci Fundațiunea Universitară „Carol I”, ctitorie a primului rege al României, care a dorit ca studenții bucureșteni și nu numai să poată accesa mult mai ușor materiale de studiu. Clădirea în forma actuală datează din 1914, a trecut prin multe și este un miracol că încă o putem admira. A fost bombardată în 1944, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ulterior reparată și redeschisă în anii ’50. A mai trecut printr-un moment de cumpănă în decembrie 1989, când mai multe clădiri au fost incendiate iar fațadele le-au fost afectate de gloanțe în timpul evenimentelor de după fuga soților Ceaușescu. Biblioteca a ars din temelii și a fost necesar un deceniu pentru ca ea să poată fi reconstruită. A fost redeschisă în 2000. Imobilul foarte arătos din dreapta a fost început înainte de Primul Război Mondial, pentru a completa semicercul definit de Bibliotecă și o clădire similară, simetrică, de cealaltă parte a acesteia. Construcția a fost finalizată la începutul anilor ’20 și a adăpostit, printre altele, Banca Națiunii. A avut viață scurtă, fiind demolată în 1939 pentru lărgirea pieței odată cu construirea noului Palat Regal (actualul Muzeu Național de Artă), mai amplu ca predecesorul său.
foto: Caleidoscop
Radu Tutu