Pentru un imobil finalizat în 1928, casa cu sfinx, din spatele Spitalului Colțea, pare demodată.

Pentru un imobil finalizat în 1928, casa cu sfinx, din spatele Spitalului Colțea, pare demodată. Eclectism francez în plină epocă art déco? Da. Pentru că proiectul datează din primul deceniu al secolului 20. Construcția a început în 1911 și a stagnat pe durata ocupării Bucureștiului de către Puterile Centrale în timpul Primului Război Mondial (1916-1918). Lucrările s-au reluat în anii ’20 și s-au încheiat abia spre finalul deceniului.

Desigur că elementul cel mai valoros al clădirii e fix cel de pe acoperiș, un grup statuar realizat de sculptorul Dimitrie Paciurea (el a făcut și giganții din Parcul Carol, de exemplu). Îmbinarea zeităților antice cu creaturile mitologice se încadrează excelent în eclectismul epocii. În cadrul ăsta îl avem pe Mercur/Hermes zeitate romană/grecească a comerțului și a multor altor chestii alături de Sfinx, reprezentat în accepțiune grecească antică (femeie). Hai că încă avem ce descoperi prin București!

Casa cu sfinx, de pe colțul străzilor Slănic și Colței, a fost construită între 1911-1928 și are printre cele mai spectaculoase ornamente de acoperiș: un trio de personaje/ființe mitologice. Sfinxul e la centru (cu estetica specifică Greciei antice), flancat alte două personaje, dintre care în cadrul e vizibil Mercur (în accepțiune romană antică) sau Hermes (în accepțiune greacă antică). Grupul statuar e opera celebrului sculptor Dimitrie Paciurea.