O foarte necesară investigație a celor de la Studio ZONA privind numele străzii și cartierului Ferentari.
Trebuie înțeles în primul rând că ”ferentar” este un cuvânt care a avut o viață efectivă destul de scurtă în limba română, fiind practic un latinism din anii 1850 care nu a prins rădăcini prea adânci și a ieșit repede din uz. Sensul este unul militar, în latină ”ferentarius” fiind un soldat de infanterie ușoară; latiniștii noștri precum Bolintineanu și Laurian încercau să folosească un sens mai general de ”infanterist”.
Nu trebuie căutată vreo legătură adâncă între semnificația numelui și istoria zonei. Strada a existat la început doar între Podul Caliței (Calea Rahovei) și Șoseaua Măgurele (azi str. Năsăud), într’o zonă de vii întinse pe moșiile mai multor mânăstiri.
Începe să fie populată de’abia în primele decenii ale secolului al XIX-lea, probabil de sărăcimea din partea de sud-vest a orașului. Nu este atestată nici o conexiune specială cu domeniul militar. Mai târziu, anii 1850 sunt perioada în care administrația orașului trece la sistematizarea și raționalizarea nomenclatorului stradal, pentru a se asigura că fiecare arteră are un nume unic și simplu (și limite spațiale clar definite).
Pentru multe străzi se aleg nume de inspirație latinizantă, în special la periferie (ex. Sabinelor în Dealul Spirii, Campoducelui în Vitan, Austrului și Zefirului în mah. Popa Soare, diverse zeități romane în Izvor etc.).
Desigur că la fel s’a întâmplat și cu Ferentari. Mai mult, odată cu dezvoltarea cartierului administrația a continuat cu ”latinizarea” în chip deosebit de înverșunat, apărând astfel străzile Bachus, Marc Aureliu, Rhea Silvia și Lebedei (ultimele trei se și intersectează într’un punct).
De Radu Stanciu
