Primăvara în cvartalul Parfumului, de la început de secol 20, în fostul cartier evreiesc al Bucureștiului
More on instagram.com/raidenbucharest
Recent, niște persoane au fost evacuate din câteva locuințe din cvartalul Parfumului, în fostul cartier evreiesc, cu mobila scoasă și ea în curtea ansamblului vechi de mai bine de un secol. Au rămas în anumite case de acolo câțiva proprietari, însă circulă deja zvonul că terenul ar putea fi curățat pentru a se construi altceva. Momentan nimic nu e sigur, dar hai să vedem ce avem noi aici:
🏠 Vorbim despre un ansamblu-unicat de locuințe ieftine, construit la începutul secolului 20 pe str. Parfumului. În anii ’30, se trasează segmentul din str. Trinității (actuală Maximilian Popper) prin lateralul acestor case, pe un teren neconstruit și zidurile din spate ale construcțiilor (calcane) alcătuiesc frontul noului segment de stradă. E cel mai lung șir de calcane din București (pereți goi).
Poarta era pe str. Parfumului, dar azi mai există doar stâlpii, feroneria elegantă e dusă demult. Parcelarea include două rânduri paralele de case înșiruite, vreo 15 module de locuire în total, cu o alternanță rară a stilurilor neoclasic francez și neoromânesc timpuriu, o curte comună cu o alee centrală pavată cu piatră de râu și o casă mai mare, în axul fundăturii, în spate de tot. Uite și-o caracteristică interesantă: aglomerarea caselor a generat curți de lumină/ventilație, vizibile înspre str. Popper (pauze între calcane).
🛣 Str. Trinității e redenumită Maximilian Popper în anii ’60, după fratele lui Julius Popper, exporator român de origine evreiască ce a mers în expediție în anii 1880 în Țara de Foc (grupă de insule la capătul cel mai sudic al Americii de Sud, despărțită de continent prin strâmtoarea Magellan, împărțită între Argentina și Chile).
🚪 În deceniile recente, au apărut uși dinspre curțile de lumină, la calcane, spre str. Maximilian Popper, unde Primăria a eșuat să se răspundă nevoilor oamenilor și nu a creat un trotuar pentru siguranța lor, ieși pe ușă direct în stradă.
🏚 Situația actuală e jalnică. Unele case sunt în stare de degradare mult prea avansată și nu mai pot fi locuite, peisajul e dezolant, decăzut, din păcate o stare de fapt acceptată atât de bucureșteni, cât și de administrația locală în perimetrul fostului cartier evreiesc, unde fațadele caselor vechi se scurg sub ochii noștri. Ansamblul-unicat în capitală nu e clasat pe lista monumentelor istorice, așadar e vulnerabil.
Dacă Bucureștiul și-ar respecta istoria, cvartalul Parfumului ar fi restaurat, iar calcanele celebre, populate cu artă urbană, poate ceva tematic legat de istoria cartierului evreiesc bucureștean, o zonă cu moștenire arhitecturală și culturală semnificativă. Dar nu se va întâmpla așa. Demolare plăcută!
