Ce e han, ca hanul trece. Fundații ale fostului Han Șerban-Vodă din centrul istoric sunt vizibile pentru scurt timp!

Ce e han, ca hanul trece. Fundații ale fostului Han Șerban-Vodă din centrul istoric sunt vizibile pentru scurt timp. Se fac cercetări arheologice pe str. Eugeniu Carada, în lateralul palatului vechi al Băncii Naționale a României (actual Muzeu al BNR).

➡️ BACKGROUND. Centrul istoric nu se numește așa degeaba, acolo se suprapun straturi de istorie de la Vlad Țepeș încoace. Strada Lipscani purta numele Ulița Mare în epoca medievală și imediat după. Hanul a fost construit pe ulița asta între 1683-1685 de domnitorul Șerban Cantacuzino, de unde și numele stabilimentului: Hanul Șerban-Vodă. Gândit ca o fortăreață, cu prăvălii la stradă și ferestre doar spre curtea interioară, era cel mai mare edificiu de acest fel din oraș. Forma dreptunghiulară se întindea între Ulița Mare (str. Lipscani), Ulița Germană (str. Smârdan), ceea ce a fost ulterior str. Băncii Naționale (ocupată acum de corpul de legătură între palatul vechi și palatul nou al BNR, construit în anii ’40) și actuală str. Eugeniu Carada (care trece fix peste fostul zid vestic al hanului, ea neexistând până în secolul 19). Administrativ, aparținea de Mănăstirea Cotroceni, ctitoria aceluiași domnitor. Prăvăliile și camerele clădirii au avut funcțiuni multiple de-a lungul secolelor, hanul chiar era o legendă bucureșteană.

➡️ EVOLUȚII. În 1863, Legea Secularizării Averilor Mănăstirești dată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza aduce Hanul Șerban-Vodă în proprietatea statului. În 1880, se fondează Banca Națională a României și amplasamentul hanului e ales pentru construirea sediului instituției. După ce BNR achiziționează vechea construcție de la Ministerul Finanțelor în 1882, o demolează și construiește pe locul ei între 1883-1900 palatul existent și acum pe strada Lipscani. Hanul avea 200 de ani în momentul demolării, deci vorbim despre una dintre cele mai longevive clădiri din istoria Bucureștiului.

➡️ PREZENT. Uitat pentru câteva generații, Hanul Șerban-Vodă reapare cumva în 2007, când lucrările de pietonalizare a străzii Lipscani scot la iveală o parte din arcadele și bolțile de cărămidă impresionante. Administrația locală plasează o porțiune din acestea sub un planșeu de sticlă, dar eșuează să le pună în valoare corect. Din 2010-2011 (inaugurarea „lucrării”) până în prezent, Primăria București n-a fost capabilă să pună măcar o plăcuță bilingvă (în română și engleză) pentru a explica turiștilor și localnicilor ce e acolo. Nu e ca și cum toată lumea știe istoria medievală târzie și de secol 19 a capitalei. Cultură pe pâine, serviți cu poftă.

În 2022-2023, Distrigaz face lucrări de înlocuire a unor conducte în centrul istoric, săpăturile scot iar la suprafață ceva din Hanul Serban-Vodă. Ar fi tare ca amprenta sa la sol să fie marcată cumva după refacerea Pasajului străzilor Eugeniu Carada și Lipscani lângă BNR, așa cum s-a întâmplat vizavi cu fundațiile fostului Han al Grecilor, înlocuit în secolul 19 de Palatul Dacia-România. Probabil nu se va întâmpla asta.

Oricum, e mereu o bucurie să ai în fața ochilor câteva secole de istorie bucureșteană absolut ignorată de administrație și de populație. Salut, hanule!