În Bulevardul I.C. Brătianu la nr. 16-18 se află o clădire rămasă din vremea când pe aici trecea ulița Colței și probabil nici nu se gândea cineva că se va trasa cândva un bulevard. La prima vedere sunt două clădiri diferite. În fapt este una singură, dar în jurul Primului Război Mondial a fost împărțită în două sub moștenitori diferiți. La nr. 18, pe colțul cu strada Blănari, corpul de clădire a fost renovat și redecorat în stil eclectic, ceea ce creează iluzia unei clădiri din Belle Epoque, dar în realitate este mai veche.
Acest fapt devine evident când privim cu atenție la corpul vecin de la nr. 16. Deși probabil a fost dezbărat de’a lungul timpului de unele ornamente, câteva elemente delicate dintr’o frumoasă decorație neogotică se păstrează până astăzi. Construcția întregii clădiri poate fi plasată speculativ în jurul anului 1860, moment de vârf al neogoticului valah. Prin grija instituțiilor abilitate din domeniul culturii, nu a fost clasată în Lista Monumentelor Istorice. Am fi fost cu toții foarte mirați dacă se întâmpla altfel.
Pentru o mai bună lămurire, precizez că ulița / strada Colței este una din cele mai vechi ale Bucureștiului, după cum o dovedește prezența a două vechi așezăminte, mânăstirile Colțea (la origine sec. XVII) și Sf. Gheorghe Nou (la origine sfârșitul sec. XVI). Această arteră a dispărut și nu prea. A fost suprapusă la sfârșitul sec. XIX de traseul planificatului bulevard nord-sud, Bulevardul Brătianu / 1848 / Nicolae Bălcescu, însă acesta s’a realizat anevoios, în numeroase etape începând cu anii 1880 și până la mijlocul anilor 1930. Trasarea acestui bulevard a însemnat pentru strada Colței practic o simplă lărgire, cu alte cuvinte latura de est a fost sacrificată (între străzile Wilson și C.A. Rosetti strada avea o ușoară frântură, deci ambele laturi au fost sacrificate). În zona Sf. Gheorghe-Colțea această lărgire a avut loc ultima, în anii ’30. Frontul vestic al străzii a rămas deci pe loc din vremuri străvechi până în ziua de astăzi, dar ritmul schimbărilor a fost extraordinar de alert în sec. XX. Atât de alert încât doar clădirea de mai sus ne mai șoptește discret că ne aflăm de fapt pe o veche uliță din târgul Bucureștilor.
De Radu Stanciu
