Hotelul Bibescu Vodă este una din cele mai regretabile pierderi ocazionate de sistematizarea Pieței Unirii în anii ’80. Era de fapt un șir de vreo trei clădiri pitorești din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, legate între ele pentru a forma un ansamblu unitar, cu fațadă la trei străzi (Aleea Mitropoliei, Bibescu Vodă și Ienăchiță Văcărescu).
Ca multe alte hoteluri din acea epocă (vezi postarea precedentă despre Hotel Simion), nu prea corespundea imaginii pe care o avem astăzi în minte când spunem „hotel”, fiind tributar mai mult tradiției hanurilor. Caracteristică este în special dispunerea clădirilor în jurul unei curți interioare generoase, abordare firească dacă publicul-țintă erau clienții de condiție mai modestă, care călătoreau la București nu cu trenul ci cu vreun atelaj propriu (chiar căruță).
De altfel, istoria stabilimentului este mai veche, pe colțul străzilor Bibescu Vodă și Ienăchiță Văcărescu aflându’se în perioada regulamentară un mic han numit Hanul Nemțoaica. Acesta pare să fi fost înlocuit de o clădire mai mare la 1870, căreia i s’a adăugat la 1876 un corp lung pe I. Văcărescu (pe atunci str. Poetului). La 1890, grație unui nou plan de aliniere, clădirea din 1870 a fost extinsă spre Bibescu Vodă și i s’a adăugat corpul cu colț rotunjit, ce urca spre Mitropolie, ambele cu o fațadă unitară. Cam din acea epocă datează și denumirea de Hotel Bibescu Vodă, până atunci folosindu’se încă varianta mult mai pitorească Hotel Nemțoaica.
Ar fi fost frumos să și știm cine a fost nemțoaica cu pricina, oricum cel mai probabil o doamnă stabilită în București pe vremea lui Bibescu sau Știrbei (venită mai curând de prin Austria sau chiar Transilvania) și care a luat stabilimentul în arendă. Vom vedea că proprietari erau alții, anume familia Caracaș, dar ei nu îl exploatau direct. Clădirea a încetat să mai funcționeze ca hotel în jur de 1930, de altfel tocmai fusese cumpărată de frații Vasile și Nicolae Dumitriu, care dețineau deja Hotelul Avram, pe aceeași stradă Bibescu Vodă dar de cealaltă parte a Dealului Mitropoliei (colț cu Bulevardul Maria); probabil au găsit că e ineficient să mai țină în același timp două hoteluri atât de apropiate (și cam demodate). Clădirile au continuat ca mai înainte să găzduiască prăvălii și mici magazine, iar în corpul lung de pe I. Văcărescu locatari chiriași. În perioada comunistă au fost aici și diverse birouri (ex. un sediu al ICRAL-ului). Mulți bucureșteni își amintesc cu drag de covrigăria de pe colțul rotunjit, niciodată în lipsă de clienți. Astăzi, pe locul acestor clădiri găsim părculețul de la baza Dealului Mitropoliei, unde a fost reamplasată statuia lui Barbu Catargiu (link Google Maps în comentarii).
Suntem din nou recunoscători dlui Cristian Popescu pentru fotografiile realizate în această zonă în ajunul demolărilor din anii ’80. Se regăsesc în cartea-album a dânsului „București arhipelag”.
De Radu Stanciu
