BUCUREȘTI, 1883 : Eminescu la Băile Mitraszewski.

Marele poet a fost client ocazional al acestui stabiliment – ce se găsea pe malul Dâmboviţei, lângă actuala Piată Naţiunile Unite –, într-o ipostază cât se poate de tristă a existenței sale.

Într-o zi de iunie a acelui an, văzându-l foarte agitat, un amic l-a dus acolo, cu gândul că o baie caldă i-ar face bine. Însă lucrurile ieșiră pe dos. Conținutul procesului verbal întocmit de ofițerul de Poliție chemat la fața locului este elocvent: „Noi, C. Nicolescu, comisarul Secțiunei 18 din Capitală, fiind informat de dd. G. Ocășanu și V. Siderescu că amicul lor, d-l Mihail Eminescu, redactorul ziarului «Timpul», ar fi atins de alienație mintală, că s-a dus la stabilimentul de băi din str. Poliției de acum 8 ore, și că, încuindu-se în baie, pe dinăuntru, refuză să deschidă, constatăm că <la moment> am mers […] la stabilimentul de băi al Casei Mitrașevski, unde am fost informat de oamenii de serviciu că un domn se află închis înăuntru, în camera nr. 17, și că le-a cerut 10 ouă crude. În urmă, ar fi rugat de amicul său, V. Siderescu, să-i aducă o pereche de pantaloni negri, negri de tot – ceea ce se realiză acum. Cu această ocaziune, introducându-ne cu mai toți amicii mai sus precizați aci, am găsit pe nenorocitul Mihail Eminescu dezbrăcat, silindu-se să închidă ușa, [ca] și [cum] avea aerul de a fi speriat de vederea noastră, în număr de 4-5 persoane […]. Am zis numitului Eminescu că n-are să sufere nici un dezagrement, că trebuie să se calmeze… și, drept răspuns, se repede la amicii săi și la servitoarea băiei, îmbrâncindu-i pe ușe, apoi, aruncându-se în baia plină cu apă, stropea pe oricine dorea să-l scoată afară. Am fost siliți să-l îmbrăcăm în camisolul de forță, și astfel l-am condus Institutului «Caritatea», [unde] l-am confiat d-l dr. Suțu“.

Pentru ca lucrurile să fie și mai clare, trebuie să arătăm că Institutul Medical Caritatea era un sanatoriu de boli nervoase și că doctorul Al. Suțu era, în acei ani, și medic primar la Ospiciul Mărcuța.