În primăvara acelui an, după o lungă perioadă de boală, marele actor Matei Millo, aflat, ca de obicei, în „jenă financiară“, a lansat zvonul că ar fi murit. În aceste condiţii, i s-a aprobat un ajutor de înmormântare pe care s-a prezentat personal să-l ridice. În timp ce primea, de la casierul care-l privea uimit, cei 2.000 de lei alocaţi, artistul, totdeauna prin de vervă şi de umor, îi spuse acestuia: „Vasăzică, ca să mă îngropaţi îmi daţi bani, dar ca să trăiesc, nu. Apoi, amicul meu, asta-i treabă?“.
După această întâmplare, actorul a scris farsa „Millo mort, Millo viu“, care s-a jucat pe scena Teatrului Naţional.
