De Cristian Bulfon
Luigi Cazzavillan nu a fost doar un influent și vizionar om de presă (a înființat și dezvoltat ziarul ”Universul”), profesor de limba italiană la liceele ”Sfântul Sava” și ”Matei Basarab”, sau un filantrop și ctitor în domeniul învățământului (a construit Școala Italiană ”Regina Margherita” din București).
Tot el este cel care a construit din banii săi primul velodrom modern din România, numit ”Velodromul Român” și care a fost inaugurat în București, la 14 septembrie 1896.
Interesul lui pentru ciclism se datora atât pasiunii pe care o avea, la fel ca mai toți italienii, pentru acest sport în care excelau, dar și poziției sale de reprezentant în România al fabricii italiene de biciclete „Bianchi”.
Pe ”Planul orașului Bucureșci 1895-1899” realizat de Institutul Geografic al Armatei, velodromul apare localizat la ”Rondul II”, în colțul Șoselei Kiseleff cu Șoseaua Herăstrău (Bdul. Mareșal Prezan) de astăzi și în apropierea Arcului de Triumf.
Avea o pistă din lemn cu lungimea de 333,33 metri și lățimea de 6 metri.
Nu am găsit surse despre competițiile desfășurate aici și nici despre cât timp a existat.
Există o singură informație (preluată de mai multe medii), care spune că viața sa a fost extrem de scurtă – doar doi ani (adică până în 1898) – pentru că din cauza datoriilor acumulate la fisc, autoritățile l-au demolat și au vândut lemnul (se pare ca lemn de foc), pentru a recupera acele datorii.
Totuși, pe ”Planul orașului București – Ediția Oficială” din 1911, velodromul apare în același loc ca în ”Planul orașului Bucureșci 1895-1899”. Și nu cred că a fost un copy-paste pentru că sunt multe modificări evidente, de la un plan la altul.
