Întreba cineva la un moment dat despre poza asta din vara lui ’56 în București, la Universitate, că de ce nu mai avem atâtea țâșnitori în oraș și de ce unele dintre alea care există sunt nefuncționale. Păi în ’56 nu exista în România conceptul big business de apă plată la PET sau sticlă, cea la 0,33L vânzându-se cu 9-10 lei la terase, baruri, restaurante și cluburi în centrul istoric sau pe altundeva. De ce să fie prin oraș mai multă apă gratis la dispoziția oricui, oricând vrea? Unii oameni ai capitalismului târziu chiar vor spune că e super ok și igienic să nu mai existe țâșnitori, că apa aia oricum n-ar fi bună de băut și cine știe cine a folosit țâșnitoarea înainte.
Din punct de vedere istoric, avem în cadru două clădiri reparate, la doar 12 ani de când fuseseră bombardate și avariate în al Doilea Război Mondial: Palatul Creditul Industrial (stânga) și Palatul Generala (dreapta), cu esplanada cu statui în față, se vede cea a lui Ion Heliade Rădulescu. Lumea traversa intersecția pe la suprafață, că pasajul pietonal subteran de la Universitate urma să apară abia în 1970. Și uite așa ți-ai potolit setea de cultură bucureșteană.
📸 Deutsche Fototek
