În 1871, maiorul Dimitrie Papazoglu, cartograf cu serioase preocupări în domeniul istoriei şi arheologiei, a întocmit şi tipărit o hartă a oraşului, numită „Bucuresci, capitala României“, pe care a dedicat-o Ţarului Alexandru al II-lea.
Cartuşul hărţii este plin de semnificaţii. În partea de sus, în poziţie dominantă, se află dedicaţia către Împăratul Rusiei, la mijloc este înfăţişată legenda fondării oraşului Bucureşti (cu ciobanul Bucur) şi abia în partea de jos (!) sunt reprezentate câteva piese numismatice ce poartă efigia Principelui Carol I al României. Deci, o ierarhie valorică cu tâlc!
Care se explică acest aranjament încărcat de simboluri? Viziunea lui Papazoglu, împărtăşită şi de mulţi alţi români, avea la bază evenimentele din acei ani.
1. Considerându-se membru al nobilimii bucureştene, ofiţerul era anti-otoman şi filorus, numărându-se printre cei care aşteptau izbăvirea neamului românesc de la Ţarul Rusiei (iar în primăvara acelui an, 1871, revenise la guvernare Partidul Conservator, ce avea ca membri în general aristocraţi filoruşi).
2. Pe de altă parte, cu un an înainte avusese loc Revoluţia de la Ploieşti, mişcare subversivă antidinastică, cauzată de dezamăgirea unor români de frunte relativ la activitatea şi bunele intenţii ale Principelui Carol, german de origine, în legătură cu viitorul ţării.
3. Scăderea popularităţii lui Carol se datora şi Războiului franco-prusac, care tocmai se încheiase cu victoria clară a germanilor – spre satisfacţia Principelui nostru –, în condiţiile în care cea mai mare parte a elitei României era francofonă şi filo-franceză.
Pe scurt, în acel moment, pentru mulţi români, Ţarul Alexandru şi tradiţiile noastre (simbolizate de legenda ciobanului Bucur) se aflau, ca importanţă, deasupra Principelui Carol, care nu mai reprezenta o speranţă pentru ţară (din fericire, cele întâmplate în anii ce au urmat, aveau să invalideze această percepţie).
