Biserica Adormirea Maicii Domnului – Scaune din Bucureşti

Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului este situată în centrul Bucureştiului, în spatele Spitalului Colţea, fiind construită în anul 1705, pe locul uneia mai vechi din lemn, de la 1611. Este monument istoric naţional şi se remarcă, între altele, prin faptul că este îngropată cu circa 1 m faţă de nivelul actual al terenului din jur, conform site-ului http://ran.cimec.ro/.

I se spune şi Biserica Scaune pentru că este situată la intersecţia străzilor Dimitrie Bolintineanu, Slănic şi Scaune. Prin aceste locuri trecea cândva Bucureştioara, afluent al Damboviţei, pe malul căreia se întindea Mahalaua „Scaune” (denumire a butucilor din lemn pe care măcelarii aşezau porţiile de carne pentru a le tăia). În planul oraşului din 1770, Biserica era încadrată cu numele de „Biserica Măcelarilor”, conform site-ului http://www.bisericascaune.ro/.

Deşi, conform pisaniei din 8 septembrie 1611, aici a existat o biserică de lemn încă din acest an, cea mai veche menţiune a Bisericii Scaune este din 1669, iar următoarele din 1675.



Actuala biserică a fost zidită pe locul celei mai vechi din lemn, cu banii lăsaţi de neguţătorul Tanasie de la Târnova, de către nepotul său, Stavro, fiind finalizată în 1705. În 1843, a fost reparată de paharnicul Ioan Costacopul, când au fost închise cu zidărie arcadele pridvorului, a fost tencuită la exterior şi zugravită. A mai avut reparaţii în 1878 şi 1915. Între 1908 şi 1939 nu au fost oficiate slujbe, biserica fiind închisă şi părăsită.

După 1939, la iniţiativa preotului Gheorghe Prejneanu şi cu sprijinul Comisiei Monumentelor Istorice, prin arhitectul Ştefan Balş, au fost făcute noi reparaţii, fiind deschise arcadele pridvorului şi refăcut acoperişul cu olane. În 1944, s-a degajat biserica împrejur, nivelul terenului fiind mai ridicat cu circa 1 m, mai scrie site-ul citat.

Pictura interioară este originală, în frescă, data şi autorul nefiind cunoscute. A fost spălată şi restaurată în 1944 de pictorul Gheorghe Popescu. La 15 august 1944, a fost redată cultului, fiind resfinţită la 8 septembrie acelaşi an.



Din vechiul inventar s-au păstrat câteva icoane, jilţurile arhiereşti, policandrul, icoana Mântuitorului din argint, icoana Sf. Ioan Botezătorul, o Sfântă Evanghelie, două potire. A fost regăsită icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul.

Biserica are un plan treflat cu ziduri groase, cu un singur turn şi cu clopotniţa pe pronaos (refăcut în 1954, la care se ajunge pe o scară cuprinsă de grosimea zidului ce desparte pronaosul de pridvor. În stânga pronaosului sunt două morminte, datate 1803 şi 1819, iar in stânga pridvorului un mormânt datat 1830. Exteriorul este simplu: un brâu, între două şiruri de cărămidă, o cornişă zimţată şi ferestre cu ancadramente simple din piatră. Are un acoperiş în patru pante cu streaşină largă, învelit cu olane.  

În perioada 2017-2020, au fost executate lucrări de consolidare a bisericii, prilej cu care au fost înlocuite în totalitate şarpanta şi învelitoarea acoperişului. De asemenea, au fost restaurate pictura interioară, catapeteasma şi mobilierul liturgic. În iulie 2020, la finalizarea restaurării, Biserica a fost resfiinţită.



Primul hram al Bisericii este Adormirea Maicii Domnului, în timp ce al doilea hram este Naşterea Maicii Domnului.

Este monument istoric înscris în Repertoriul Arheologic Naţional cu codul 179132.119. AGERPRES