Evenimentele culturale devin o rara avis în România. Nu mă refer la cele clasice intrate în registrul marilor edituri cu o listă prea scurtă de invitaţi, ci la marea piaţă de evenimente culturale, extrem de variate, care pare că a intrat într-un proces nefericit de încremenire. Într-un astel de context, o lansare de carte, în special una de poezie, devine un subiect care merită tratat chiar şi pe un fundal economic şi geopolitic extrem de sensibil.
Într-un final, fără poezie nu doar viaţa este pustie, ci şi România este pustie, dacă mi se permite să mă pronunţ. Am fost plăcut surprins să constat că se mai produce poezie în România şi deosebit de intrigat când am descoperit că aceasta ar putea fi chiar manifestul unei generaţii.
”Nu voi fi niciodată ce vreţi” (Editura Scrisul Românesc, iunie 2022), al doilea volum de poezie semnat de jurnalistul Teodor Burnar, este un veritabil mozaic al libertăţii, o libertate trăită într-un mediu abrutizat, birocratic, anti-poetic, unde poezia devine, exploziv, laitmotivul zilei. O geografie poetică care pleacă de la continente şi pledează pentru forme insulare O să-l expun, ca apoi dumneavoastră să-l descoperiţi, dacă apreciaţi că merită să aduceţi puţină poezie în viaţa domniilor voastre.
Un aspect interesant este legat de titlul volumului, ”Nu voi fi niciodată ce vreţi”
Aici avem o negaţie la dublu, alăturarea dintre ”Nu” şi ”niciodată” certificându-ne că ne aflăm în faţa unui manifest.
”Teo ne invită într-un itinerariu afectiv, cu o geografie poetică ce pleacă de la continente şi pledează pentru forme insulare. Deşi întregul proces de creaţie este laborios, stimulativ, incitant, pre-meditarea şi realizarea logistică, administrativă a unei cărţi nu este poetică. Ea seamănă mai mult cu un travaliu, cu un supliciu care de multe ori se află în spatele cortinei, departe de masa de scris, de laboratorul interior al scriitorului. În special al poetului. Câte nebuloase se află în spatele unei cărţi de la procesul creativ la produsul finit, în special?”, întreabă moderatorul evenimentului, jurnalistul Alexandru Filimon.
”Fără îndoială că, dacă ne-am gândi dinainte la tot ceea ce înseamnă viaţa unei cărţi, de la idee la procesul de creaţie la editarea efectivă, nici unul dintre noi, autorii, nu am mai pleca la drum. Scrisul nu este un gest raţional, el este un gest inconştient, profund emoţional. Charles Bukowski, poetul american pe care îl admir şi care este una dintre inspiraţiile acestui volum, spunea că poezia proastă începe atunci când cineva se aşază la masă şi spune: «Acum voi scrie o poezie!». În ce mă priveşte, NVFNCV este rodul a doi ani de căutări poetice şi existenţiale. Nu am scris planificat, am scris când m-am simţit inspirat. Aveam o suită de poveşti pe care ţineam să le spun lumii, o lume cu care, iată, mă aflu uneori în gâlceavă, vorba lui Dimitrie Cantemir. Sper că veţi descoperi o carte dominată, la extreme, de luciditate şi de romantism, între care face punte un umor când fin, când tăios”, se destăinuie poetul Teodor Burnar. De ce mai este nevoie de poezie astăzi?
Sursa: Sebastian Rusu
Citeste mai mult: adev.ro/rffmpi
