În primăvara acelui an, la iniţiativa politicianului Gheorghe Grigore Cantacuzino, cîţiva mari proprietari de terenuri agricole din ţară (numiţi „latifundiari“, între care se număra şi Cantacuzino) au înfiinţat Creditul Funciar Rural. Instituţia era menită să apere proprietarii mari şi mici de ogoare de dobînzile împovărătoare ale cămătarilor şi ale unor bănci, care, în absenţa unei legislaţii clare, în multe cazuri, îi duceau la sapă de lemn şi îi spoliau de pământurile lor.
Creditul Funciar Rural a funcţionat într-o clădire cu etaj, a cărei mansardă era împodobită de un frumos orologiu, aşezată pe colţul străzilor Colţei (azi, bd. I.C. Brătianu) şi Doamnei, care, la începutul anilor 1880, a adăpostit şi birourile Băncii Naţionale a României.
La finele anilor ’20, pe faţada din bd. Brătianu a localului Creditului Funciar Rural a fost alipită o altă clădire, care i-a acoperit faţada principală (cea cu intrarea şi cu orologiul), făcîndu-l de nerecunoscut. Totuşi, faţada laterală a imobilului iniţial poate fi văzută şi acum pe strada Doamnei.
