BUCUREȘTI, 1911.
Demult, pe malul stîng al Dîmboviţei, în sus, dincolo de Bulevardul Regiei, în mahalaua Cărămidarii-de-Sus, era o zonă cunoscută de bucureşteni sub numele de „Trei Lulele“. Locul luase numele după cîrciuma de cartier cu acelaşi nume, care se afla într-o latură a lui, şi care, poate, avea şi cîteva odăi ce puteau găzdui călătorii osteniţi sau clienţii toropiţi de băutură (stabilimentul fiind, deci, un fel de han întîrziat). „Trei lulele/ Trei surcele/ Capul plin de socotele…“ – vezi bine, cîrciuma nu ducea lipsă de mușterii.
Între timp, acea parte a oraşului a suferit transformări majore, iar pe locul proprietăţii „Trei Lulele“ se găseşte Complexul Studențesc Regie, ce adăposteşte studenţii Politehnicii (acolo am locuit şi eu, în anii ’70).
