BUCUREȘTI, 1922.
În prima zi a acelui an, ziarul The New York Times anunţa, pentru cei interesaţi, falimentul Băncii Naţiunii din Bucureşti. De fapt, falimentul instituţiei bancare se produsese spre finele anului anterior şi se datorase unor speculaţii nefericite cu valute. Imediat după producerea nenorocirii, preşedintele băncii, prinţul Nicolae Ghika-Comăneşti, s-a sinucis, iar directorii au fost arestaţi.
Banca Naţiunii fusese înfiinţată în 1912, la iniţiativa lui Alexandru Marghiloman şi a altor politicieni conservatori, iar monumentalul local al instituţiei fusese construit, în aceeaşi epocă, pe locul casei boierilor Creţeanu, într-o latură a Pieţei Palatului Regal, peste drum de Palat, între Fundaţia Universitară Carol I şi Hotelul Metropole.
Din rămăşiţele Băncii Naţiunii a luat fiinţă Banca Danubiană, care a funcţionat în acelaşi local.
Clădirea a fost demolată la finele anilor ’30, în scopul lărgirii Pieţei Palatului şi, în peisajul urban de azi, s-ar găsi cam pe locul unde a fost ridicat un monument care să amintească de evenimentele din decembrie 1989.
