București 1987. Stația de metrou Pipera.

Pe când Pipera era industrială pe bune. Un pic despre dezvoltarea post-1989 a zonei.

București 1987. Stația de metrou Pipera, pe atunci proaspăt deschisă, parte a M2, deservea o platformă industrială a capitalei României socialiste. Stația se anima când intrau pe schimb și ieșeau de pe schimb muncitorii de la întreprinderile din zonă, în rest era aproape pustie.

Anii au trecut și acum stația de metrou Pipera deservește o pepinieră corporatistă în expansiune. Vechile întreprinderi sunt înlocuite de clădiri de birouri, iar stația se animă mai ales dimineața și după-amiaza, când corporatiștii vin sau pleacă de la serviciu.

Problema e că de câțiva ani buni, linia M2 a devenit neîncăpătoare pentru hoardele de oameni ai muncii care vin aici în fiecare dimineață sau se opresc la stațiile dinainte: Victoriei, Aviatorilor sau Aurel Vlaicu. Metroul și-a atins demult capacitatea maximă, efectiv trenurile vin la 2 minute dimineața și tot nu fac față. Uneori trebuie să iei al 2-lea sau al 3-lea tren, pentru că nu mai ai loc în cel din stație.

Autoritățile, pe de o parte, au dat autorizații de construire pe bandă rulantă pentru clădiri care să adăpostească și mii de oameni, dar pe de altă parte, au ignorat complet problema transportului în comun subdimensionat, care e deja sufocat. dar și a infrastructurii rutiere rămase în urmă. Pe lângă metrou mai e o linie de tramvai care ajunge pe b-dul Dimitrie Pompeiu, dar nu face față. Trebuie găsite soluții alternative la metrou pentru platforma Pipera.