FRAGMENT DE ISTORIE: 65 de ani de la inaugurarea Bibliotecii Centrale de Stat, astăzi Biblioteca Naţională

Biblioteca Centrală de Stat, Biblioteca Naţională de astăzi, înfiinţată prin HCM nr. 1193 din 25 iunie 1955, era inaugurată la Bucureşti, la data de 23 august 1956. Prin documentul amintit, Biblioteca Centrală de Stat devenea principala bibliotecă publică a ţării, instituţie creată pe baze biblioteconomice moderne, având atribuţiile specifice unei biblioteci naţionale, conform standardelor UNESCO, arată https://www.bibnat.ro/.

Foto: (c)  CRISTIAN NISTOR/  ROMPRES FOTO


Originile Bibliotecii Naţionale se regăsesc într-una dintre cele mai vechi şi reprezentative biblioteci din România – Biblioteca Colegiului „Sf. Sava” din Bucureşti, care şi-a deschis colecţiile către publicul larg, în 1838, fiind catalogate aproximativ 1.000 de volume de carte franţuzească.

După Unirea Principatelor Române în 1859, aceasta a obţinut statutul de bibliotecă naţională, primind alternativ denumirea de Bibliotecă Naţională şi Bibliotecă Centrală. În 1864, prin legea Reglementărilor publice, a fost numită Biblioteca Centrală a Statului, denumire şi statut păstrate până în 1901, când a fost desfiinţată, colecţiile sale fiind transferate Bibliotecii Academiei Române, care a primit statutul de bibliotecă naţională. În 1955, fondul de carte a revenit noii biblioteci înfiinţate – Biblioteca Centrală de Stat, principala bibliotecă publică din România, aminteşte site-ul oficial al Bibliotecii Naţionale.

Încă din primii ani de activitate, Biblioteca Naţională s-a preocupat de organizarea fondurilor de bibliofilie, prin constituirea Serviciului Colecţii Speciale, care avea să cuprindă manuscrise, cărţi vechi şi rare, lucrări de artă, precum stampele, gravurile şi desenele, documente de arhivă, corespondenţă, fotografii, materiale cartografice, periodice româneşti vechi, tipărituri şi înregistrări muzicale.



Nucleul acestei valoroase colecţii, pe care o deţine Biblioteca Naţională a României, a fost constituit dintr-o serie de fonduri strânse, de-a lungul vremii, de colecţionari celebri, preocupaţi de a găsi şi de a aduce în ţară lucrări despre marile civilizaţii ale lumii: biblioteca lui Ion I. C. Brătianu, colecţia de documente a lui Alexandre Saint-Georges, fondurile Scarlat Rosetti, fondurile Exarcu şi Gheorghe Adamescu, completate şi îmbogăţite, în timp, prin donaţii şi achiziţii.



În colecţiile Bibliotecii Naţionale au intrat fonduri de mare valoare istorică şi documentară, precum biblioteca ilustrului colecţionar bibliolog şi bibliofil Constantin Karadja, cumpărată în 1962. Această bibliotecă avea în fondurile sale 34 de incunabule, cărţi vechi şi rare tipărite între secolele XVI-XX, stampe şi hărţi. În acelaşi mod au fost achiziţionate arhivele personale, manuscrise şi corespondenţă, aparţinând lui Valeriu Branişte, Sextil Puşcariu, Cezar Petrescu etc.

Foto: (c)  CRISTIAN NISTOR


Colecţiile bibliotecii cuprind circa 9.000.000 de unităţi bibliografice cu caracter enciclopedic, organizate în fonduri curente – publicaţii româneşti şi străine (cărţi, ziare şi reviste) – şi fonduri ale colecţiilor speciale (bibliofilie, manuscrise, arhiva istorică, periodice româneşti vechi, stampe, fotografii, cartografie, audio-vizual).

La începutul lunii ianuarie 1990, imediat după evenimentele din decembrie 1989 care au dus la căderea regimului comunist, Biblioteca Centrală de Stat a devenit Biblioteca Naţională a României, iar după ce România a devenit membru al Uniunii Europene, instituţia şi-a dezvoltat funcţiile, implicându-se activ în numeroase proiecte naţionale şi internaţionale, precum TELplus, Manuscriptorium, Rediscover, TECH.LIBRARY privind îmbunătăţirea serviciilor oferite de bibliotecile publice utilizatorilor cu deficienţe de vedere prin instrumente TIC; „E-cultura: Biblioteca Digitală a României”, privind digitalizarea patrimoniului cultural cu ajutorul tehnologiilor IT actuale, moderne; „TEACH FOR FUTURE – Educational Transformation of Adults through Innovation, Technology and Entrepreneurship” (1 nov. 2019-30 apr.2022) implementat de Asociaţia Naţională a Bibliotecarilor şi Bibliotecilor Publice din România, Global Libraries Bulgaria Foundation din Bulgaria şi Initiative for Heritage Conservation din Grecia, cu scopul de a determina o schimbare favorabilă asupra cadrului educaţional şi a profilului de competenţe al adulţilor din cele trei ţări, ş.a.

Clădirea, care a adăpostit Biblioteca începând cu 1957, a fost construită în 1907, ca sediu central al Camerei de Comerţ. Monument ilustrativ pentru perioada modernă, clădirea respectă tradiţia arhitecturală franceză. Palatul Camerei şi al Bursei a fost naţionalizat, împreună cu toate bunurile imobiliare ale CCIB, prin Decretul nr. 74/25 februarie 1949 al Marii Adunări Naţionale. Conform Deciziei nr. 6.495 din 31 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sediul Bibliotecii Naţionale a României, din strada Ion Ghica nr. 4, a fost retrocedat Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti (CCIB) şi a fost scos din inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului şi din administrarea bibliotecii, potrivit unei Hotărâri de Guvern publicate la 3 septembrie 2010 în Monitorul Oficial.

Noul sediu al Bibliotecii Naţionale a României, care a fost inaugurat la 15 decembrie 2011, se află în Bulevardul Unirii, nr. 22, într-o clădire a cărei construcţie a început în anul 1986. În 2004 s-a făcut o revizie a proiectului din 1986, iar în 2006 Ministerul Culturii a luat hotărârea transformării construcţiei în Centru Cultural şi Bibliotecă Naţională, după un concept nou. Au fost prevăzute săli de lectură specializate, spaţii de depozitare, birouri şi spaţii tehnice, iar pentru Centrul Cultural au fost prevăzute o aulă cu 400 de locuri, săli de conferinţe, spaţii polivalente pentru diverse întâlniri, săli pentru evenimente multimedia ş.a.

Deschiderea către public a avut loc treptat, în perioada 23-27 aprilie 2012, când Biblioteca Naţională a României a propus un program inaugural prin intermediul căruia a prezentat publicului larg activităţile şi misiunea unei biblioteci naţionale, atât zonele de interferenţă între biblioteca naţională şi celelalte tipuri de biblioteci (publice, specializate, universitare, şcolare, de cercetare), cât şi cele de interferenţă între biblioteca naţională şi alte instituţii info-documentare, precum muzeele, arhivele, centrele culturale.

Biblioteca Naţională are două filiale: Filiala Biblioteca Batthyaneum, care îşi are sediul în clădirea fostei Biserici trinitariene din Alba Iulia şi al cărei nucleu de astăzi, totodată fondul-tezaur al acesteia, îl constituie colecţia privată a episcopului Batthyány Ignác, formată din 18.000 de unităţi bibliografice, tipărituri şi manuscrise datate începând cu secolul al IX-lea, şi Filiala Biblioteca Omnia (Craiova), creată în 1990 şi inaugurată în 1991, ce deţine un fond de aproximativ 30.000 de volume din diverse domenii, precum şi o colecţie de periodice. Filiala îşi are sediul în clădirea Casa Pleşia, monument de arhitectură, construit în 1890, după proiectul arhitectului francez Albert Galleron, potrivit https://www.bibnat.ro/.

Misiunea Bibliotecii Naţionale a României este aceea de a dezvolta, organiza, conserva, cerceta, accesibiliza şi de a pune în valoare, sub multiple forme, patrimoniul documentar naţional în scopul susţinerii informării, studiului, cercetării şi educaţiei. Prin Depozitul Legal, Biblioteca Naţională a României are ca obiectiv tezaurizarea producţiei editoriale naţionale. Totodată, Biblioteca Naţională îşi orientează dezvoltarea în acord cu nevoile utilizatorilor şi cerinţele determinate de evoluţia tehnologică a secolului XXI, pentru a-şi menţine rolul de instituţie responsabilă pentru conservarea şi punerea la dispoziţie, sub multiple forme, a patrimoniului cultural naţional scris. AGERPRES/

Sursa fotografiilor: Biblioteca Naţională a României/Facebook