sursa-Cartierul Uranus
Acum cîțiva ani vorbeam despre o casă aflată la doi pași de intersecția Izvor–Uranus, numită în interbelic „Casa poporului”.
Revenim azi la aceeași adresă, unde fotograful Cristian Bonciocat a remarcat umorul involuntar al situației „Case ale poporului” se numeau niște mici instituții ilegaliste răspîndite prin toate orașele mari între cele două războaie, cu scopul de a-i educa pe tineri – varianta în miniatură a caselor de cultură de mai tîrziu.
Se pare că prin biblioteca celei din București își tocise coatele însuși Lucrețiu Pătrășcanu. Dar iată, anii ’30 s-au încheiat, războiul a schimbat harta lumii, au venit comuniștii, ba au venit și buldozerele și în curtea fostei case populare încă se cerea socializarea mijloacelor de producție…
Ne imaginăm că după ’48 noua ideologie a avut săli mai distinse în care să-și așeze tomurile; dar atunci de ce or fi păstrat proprietarii această relicvă? Din convingere?
(foto: Cristian Bonciocat)
