Bucureștiul copilăriei și al jucăriilor, un colț bine dospit de timp

Într-un colț de București, bine dospit de timp și conservat în Muzeul Național de Istorie a României, ne reconectăm cu universul copilăriei și cu jucăriile ce ne-au modelat sufletul încă de la primii pași pe covorul vieții. Aici jucăriile prind viață într-un context, care e departe de a fi doar muzeal.

Asociația Muzeul Jucăriilor a întocmit o expoziție cu cele mai populare jucării cu care generații de români au crescut. Nostalgia vizitatorilor parca s-a păienjenit în jurul exponatelor ce stârnesc reacții profund afective adânci înșurubate în copilăria fiecăruia dintre noi. E aprope imposibil să nu găsim un exponat, un element în stare să ne reproducă fidel interiorul sufletesc al copilăriei noastre. Până și cei mai tineri par a recunoaște jucăriile părinților sau bunicilor.

Păpușile copilăriei abia așteaptă să le trecem pragul

De la păpușa Mihaela, la fabrica Arădeanca, la Donald chitaristul sau cel clasic (care dealtfel se făcea după o matriță, fiind apoi pictați manual, astfel niciun Donald un semăna cu celălalt), la jocuri ale faimosului inventator Ioan Nicolau sau jocuri pe televizor, acest muzeu al jucăriilor poartă cu sine emoția copilăriei și nostalgia paradisiacă a primului nostru contact cu frumosul.

Mihail Dumitru, unul dintre cofondatorii acestei asociații, poveștește în timp ce ne plimbăm pe rafturi fiecare jucărie în parte, presărându-și discursul cu elemente biografice bine țintite care întregesc povestea și-o oferă o savoare unică.

Asociația are mult mai multe jucării depozitate și expoziții organizate în țară. Ba mai mult asociația a decis să ofere în prezent publicului la Mega Mall o nouă expoziție intitulată ”Școala de altădată” care mai poate fi umărită în următoarelele trei săptămâni.

Calci cu sfială în acest tezaur sufletec al copilăriei

Ți-e frică să atingi ceva de teamă să nu simți trecutul în palme și scurgerea ireveribilă a timpului. Spațiul expozițional este vast, eclectic, încărcat armonios cu tot felul de jucării ale trecutului. Dacă îi veți trece pragul veți deveni nostalgic și copilăros și mai mult ca sigur vă veți reaminti ce înseamnă să fii copil.

Frumos e să vezi bătrâni care au pe chip bogatul zâmbet al copilăriei într-un patrimoniu sufletesc al jucăriilor.

Rămâne să ne întrebăm ce sunt jucăriile decât reminiscinețe ale interiorului nostru de pe vreme când universul era la dispoziția noastră sub oblăduirea caldă și blândă a părinților. La fel sunt jucăriile astăzi sub oblăduirea noastră. Să nu uităm să le iubim ca să ne iubim.