I.L.Caragiale intr-una din serile la renumitul sau local Gambrinus il solicita pe marele violonist al Bucurestiului boem, spunand: ”Grigoras, baiete, sa-mi canti tu mie o ciocarlie”.
Personajul cu pricina era Grigoras Dinicu, cel despre care Alexandru Vlahuta, fermecat de talentul sau, spunea ca: ”cine asculta vioara lui Grigoras aude si vede in acelasi timp muzica”.
Grigoras a preluat modelul de la Enescu de a canta gratis in numeroase saloane ale spitalelor unde se aflau ranitii din Primul Razboi Mondial.
Marele George Enescu precum si alti mari muzicieni ai timpului ii apreciau arcusul si simtul profund al muzicii, ba mai mult Enescu participa la concertele sale prin Bucurestiul interbelic.
Un lucru demn de mentionat este faptul ca Grigoras a preluat modelul de la Enescu de a canta gratis in numeroase saloane ale spitalelor unde se aflau ranitii din Primul Razboi Mondial. Acest gest de mare generozitate s-a repetat cand cea de-a doua conflagratie mondiala s-a produs in Romania.
In onoarea sa, precum si a tuturor romanilor din acele vremuri, sa-l ascultam pe cel denumit de presa din Turcia ”cel mai mare violonist al secolului XX, un adevarat zeu mitologic”.
