UN DRAMATURG AZI: 𝗧𝗨𝗗𝗢𝗥 𝗣𝗢𝗣𝗘𝗦𝗖𝗨

Gazetar, scenarist, romancier și dramaturg, Tudor Popescu s-a născut la 8 septembrie 1930 în Constanța.
Cu un traseu profesional sinuos, Tudor Popescu și-a început cariera în București ca redactor la Editura Tineretului. Lansarea colecției „Aventura” a fost doar un pas îndrăzneț spre debutul său în literatură cu romanul „Ultima aventură” (1957) și afirmarea ca scenarist prin lungmetrajul „Aventuri la Marea Neagră” (1972).
În „Istoria filmului românesc”, Călin Căliman spunea despre Tudor Popescu că: „𝘕𝘪𝘤𝘪 𝘤𝘢 𝘵𝘰𝘯𝘢𝘭𝘪𝘵𝘢𝘵𝘦, 𝘴𝘤𝘳𝘪𝘴𝘶𝘭 𝘤𝘪𝘯𝘦𝘮𝘢𝘵𝘰𝘨𝘳𝘢𝘧𝘪𝘤 𝘢𝘭 𝘢𝘶𝘵𝘰𝘳𝘶𝘭𝘶𝘪 𝘯𝘶 𝘴𝘦 𝘢𝘴𝘦𝘢𝘮𝘢̆𝘯𝘢̆ 𝘤𝘶 𝘤𝘦𝘭 𝘥𝘦𝘴𝘵𝘪𝘯𝘢𝘵 𝘵𝘦𝘢𝘵𝘳𝘶𝘭𝘶𝘪: 𝘪̂𝘯 𝘵𝘪𝘮𝘱 𝘤𝘦 𝘥𝘳𝘢𝘮𝘢𝘵𝘶𝘳𝘨𝘶𝘭 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘶𝘯 𝘪𝘳𝘰𝘯𝘪𝘴𝘵, 𝘤𝘶 𝘷𝘦𝘳𝘷𝘢̆ 𝘴𝘢𝘵𝘪𝘳𝘪𝘤𝘢̆, 𝘴𝘤𝘦𝘯𝘢𝘳𝘪𝘴𝘶𝘭 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘱𝘰𝘯𝘥𝘦𝘳𝘢𝘭 𝘪̂𝘯𝘵𝘳-𝘢𝘭𝘦 𝘩𝘢𝘻𝘢𝘳𝘥𝘶𝘭𝘶𝘪, 𝘮𝘶𝘭𝘵 𝘮𝘢𝘪 𝘳𝘦𝘻𝘦𝘳𝘷𝘢𝘵, 𝘢𝘶𝘴𝘵𝘦𝘳. 𝘋𝘳𝘢𝘮𝘢𝘵𝘶𝘳𝘨𝘶𝘭 𝘴̦𝘪 𝘴𝘤𝘦𝘯𝘢𝘳𝘪𝘴𝘵𝘶𝘭 𝘴𝘦 𝘪̂𝘯𝘵𝘢̂𝘭𝘯𝘦𝘴𝘤, 𝘪̂𝘯𝘴𝘢̆, 𝘴𝘶𝘣 𝘴𝘦𝘮𝘯𝘶𝘭 𝘶𝘯𝘦𝘪 𝘢𝘤𝘦𝘭𝘦𝘪𝘢𝘴̦𝘪 𝘣𝘦𝘯𝘦𝘧𝘪𝘤𝘦 „𝘷𝘰𝘤𝘢𝘵̦𝘪𝘪 𝘮𝘰𝘳𝘢𝘭𝘦”.

În ciuda unei pasiuni vechi pentru lumea teatrului, începutul în dramaturgie este unul târziu, dar fără cale de întoarcere. Debutează la 46 de ani cu „Uneori liliacul înflorește spre toamnă”, o piesă apreciată încă de la început de către public. Replicile sclipitoare și atenția acordată acestora în construcția dramatică l-au impus ca un autor important al acelei perioade, piesele sale fiind jucate la teatrele din toată țară.
„𝘈𝘵𝘪𝘵𝘶𝘥𝘪𝘯𝘦𝘢 𝘮𝘪𝘴𝘵𝘪𝘤𝘪𝘴𝘵𝘢̆, 𝘴̦𝘮𝘦𝘤𝘩𝘦𝘳𝘢̆, 𝘶𝘴̦𝘰𝘢𝘳𝘢̆, 𝘴𝘱𝘪𝘳𝘪𝘵𝘶𝘢𝘭𝘢̆, 𝘴𝘶𝘱𝘦𝘳𝘪𝘰𝘢𝘳𝘢̆, 𝘪𝘯𝘥𝘪𝘧𝘦𝘳𝘦𝘯𝘵𝘢̆ 𝘮𝘢̆ 𝘪𝘳𝘪𝘵𝘢̆. 𝘕𝘶 𝘯𝘦 𝘫𝘶𝘤𝘢̆𝘮 𝘤𝘢̂𝘯𝘥 𝘱𝘶𝘯𝘦𝘮 𝘮𝘢̂𝘯𝘢 𝘱𝘦 𝘤𝘳𝘦𝘪𝘰𝘯, 𝘧𝘪𝘦𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘥𝘶𝘱𝘢̆ 𝘱𝘶𝘵𝘦𝘳𝘪𝘭𝘦 𝘯𝘰𝘢𝘴𝘵𝘳𝘦. 𝘕𝘶 𝘴̦𝘵𝘪𝘶 𝘤𝘢̂𝘵 𝘵𝘢𝘭𝘦𝘯𝘵 𝘢𝘮, 𝘥𝘢𝘳 𝘨𝘳𝘢𝘷𝘪𝘵𝘢𝘵𝘦 𝘴̦𝘪 𝘳𝘦𝘴𝘱𝘰𝘯𝘴𝘢𝘣𝘪𝘭𝘪𝘵𝘢𝘵𝘦, 𝘥𝘢.”

Un autor prolific, Tudor Popescu a înregistrat, în dramele și comediile sale, „𝘤𝘶 𝘴𝘦𝘯𝘴𝘪𝘣𝘪𝘭𝘪𝘵𝘢𝘵𝘦 𝘴𝘦𝘪𝘴𝘮𝘰𝘨𝘳𝘢𝘧𝘪𝘤𝘢̆ 𝘮𝘪𝘴̦𝘤𝘢̆𝘳𝘪𝘭𝘦 𝘥𝘪𝘯 𝘪𝘯𝘵𝘦𝘳𝘪𝘰𝘳𝘶𝘭 𝘴𝘰𝘤𝘪𝘦𝘵𝘢̆𝘵̦𝘪𝘪”, iar montările pe textele lui au fost, uneori, în măsură să atragă atenția forurilor de partid, așa cum a fost cazul spectacolului „Jolly Joker” în regia regretatului Alexandru Darie. După premiera de la Oradea, din 1984, Ludmila Patlanjoglu nota în cronica din revista Teatrul că „𝘐̂𝘯 𝘪𝘱𝘰𝘴𝘵𝘢𝘻𝘢 𝘥𝘦 𝘤𝘰𝘮𝘦𝘥𝘪𝘰𝘨𝘳𝘢𝘧, 𝘛𝘶𝘥𝘰𝘳 𝘗𝘰𝘱𝘦𝘴𝘤𝘶 𝘥𝘦𝘮𝘰𝘯𝘵𝘦𝘢𝘻𝘢̆ 𝘮𝘦𝘤𝘢𝘯𝘪𝘴𝘮𝘶𝘭 𝘪𝘱𝘰𝘤𝘳𝘪𝘻𝘪𝘪𝘭𝘰𝘳, 𝘢𝘭 𝘭𝘢𝘴̦𝘪𝘵𝘢̆𝘵̦𝘪𝘭𝘰𝘳 𝘴̦𝘪 𝘤𝘰𝘮𝘱𝘳𝘰𝘮𝘪𝘴𝘶𝘳𝘪𝘭𝘰𝘳 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘧𝘢𝘭𝘴𝘪𝘧𝘪𝘤𝘢̆ 𝘦𝘹𝘪𝘴𝘵𝘦𝘯𝘵̦𝘢 𝘴̦𝘪 𝘥𝘦𝘨𝘳𝘢𝘥𝘦𝘢𝘻𝘢̆ 𝘶𝘮𝘢𝘯𝘪𝘵𝘢𝘵𝘦𝘢 𝘥𝘪𝘯 𝘰𝘮”, în timp ce spectacolul „𝘯𝘶 𝘢𝘳𝘦 𝘥𝘰𝘢𝘳 𝘧𝘰𝘳𝘵̦𝘢̆ 𝘴𝘢𝘵𝘪𝘳𝘪𝘤𝘢̆, 𝘤𝘪 𝘴̦𝘪 𝘱𝘰𝘦𝘻𝘪𝘦 𝘵𝘳𝘢𝘨𝘪𝘤𝘢̆.” Spectacolul nu a fost interzis decât mai târziu, la Festivalul de arta comediei de la Galați.
Un apropiat al scenei și al celor care dau viață textelor, colaborând cu regizorii și cu trupele de actori, Tudor Popescu a criticat oportunismul, lipsa de autenticitate a trăirilor, dezvăluind „terapeutica morală a ironiei” în „Scaunul”, „Concurs de frumusețe”, „Paradis de ocazie”, „Nu ne naștem toți la aceeași vârstă”, „Lungă poveste de dragoste”.
„𝘛𝘶𝘥𝘰𝘳 𝘗𝘰𝘱𝘦𝘴𝘤𝘶 𝘷𝘢 𝘧𝘪 𝘪̂𝘯𝘵𝘰𝘵𝘥𝘦𝘢𝘶𝘯𝘢 𝘱𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘮𝘪𝘯𝘦 𝘰 𝘶𝘮𝘣𝘳𝘢̆ 𝘥𝘦 𝘥𝘳𝘢𝘨𝘰𝘴𝘵𝘦.” – spunea Alexandru Darie la dispariția din viață a lui Tudor Popescu, la 22 august 1999, București.
_____________________

Călin Căliman, „Istoria filmului românesc (1897-2017)”, Europress, 2017 // Tudor Popescu, „Mărturisirea unui spirit critic”, revista Teatrul, nr. 7-8, 1979, https://bit.ly/2XqGIcp // Romulus Diaconescu, „Dramaturgi români contemporani”, ed. Scrisul românesc, 1983 // Cronică dramatică: „Jolly Joker” de Tudor Popescu (Teatrul de Stat din Oradea – secția română), Ludmila Patlanjoglu, în revista Teatrul, nr. 4, 1984 //„In memoriam: Tudor Popescu” în revista Scena, nr. 16, 1999

Sursa:

Teatrul Dramaturgilor Români