Mărturii despre epidemia de ciumă: „Șase săptămâni am rămas în trăsură în mijlocul orașului pustiu”

Fotoexplicatie: Ștefan Scarlat Dăscălescu, alături de nepoata sa Eliza, viitoarea soție a arhitectului Ion Mincu, într-un tablou de familie, publicat în volumul „Elita Unionistă din Focșanii Unirii. Istorii. Destine. Patrimoniu. „

Distanțarea socială, ca cea mai importantă măsură de protecție în timpul pandemiei de Coronavirus, ar putea scăpa Focșanii de virusul care tinde să se împrăștie pe toată planeta. Cu bolile înalt contagioase nu se de glumit iar dacă ne uităm în trecut, la epidemiile de ciumă și holeră care au lovit periodic Focșaniul în istoria sa, putem vedea cum au avut de suferit semenii noștri din timpuri mai vechi. Fiind oraș de graniță, unde veneau oameni din toate părțile ca să facă în principal comerț, Focșaniul a trecut prin momente cumplite, numărul cazurilor de ciumă crescând pe fondul lipsei de igienă și al „neștiinței de a se păzi de acest flagel”. Acum 170 de ani cădea victimă epidemiei și boierul Costache Robescu, ctitorul bisericii Sfinții Împărați Constantin și Elena, cunoscută focșănenilor sub numele de Capela Militară.

Un alt boier luminat al Focșaniului, Ștefan Scarlat Dăscălescu (1800-1878), care a fost pe rând comisar, funcționar, membru și chiar președinte al Consiliului Județean, ne-a lăsat câteva animintiri despre perioada în care Focșaniul a fost lovit de „boala lipicioasă”, așa cum era numită ciuma. „Ciuma, spunea Ștefan Scarlat Dăscălescu, a fost adusă în țară de Turci si de Fanarioți încă de la 1813 și a fost un flagel permanent care a facut zeci de mii de victime până la înființarea carantinelor. ” Grație unei scrieri a istoricului Nicolae Iorga, care îl considera pe Scarlat Dăscălescu un intelectual al epocii sale, ne-au rămas câteva mărturii scrise din acele vremuri.

Restul materialului aici.