Alexandru Orăscu, unul dintre creatorii şcolii româneşti de arhitectură, s-a născut la 30 iulie 1817, la Bucureşti. A absolvit Colegiul Sf Sava din Bucureşti, unde a urmat, în ciclul superior, un curs de matematici aplicate, potrivit galeriaportretelor.ro, arhivadearhitectura.ro.
Între anii 1837-1841 a fost ajutor al arhitectului capitalei, după care a plecat cu o bursă de studii în Germania, la Berlin şi Munchen, obţinând diploma de arhitect în 1847.
Reîntors în ţară, a participat la revoluţia de la 1848, după a cărei înăbuşire a trăit un timp în exil, până la urcarea pe tronul Ţării Româneşti a lui Barbu Ştirbei, care l-a numit arhitect al Craiovei, în anul 1849.
În 1851 a devenit profesor de geometrie descriptivă la Colegiul Sf. Sava din Capitală, iar în 1855, profesor de arhitectură şi construcţia şoselelor la Şcoala de Ofiţeri din Bucureşti.
Din anul 1867 a predat arhitectura la Şcoala de Poduri şi Şosele, Mine şi Arhitectură, precursoarea Politehnicii de azi, iar între anii 1885-1892 a fost rectorul Universităţii din Bucureşti. De asemenea a avut şi o carieră politică fiind senator şi, pentru scurt timp, ministru al Instrucţiunii Publice în guvernul Ioan Em. Florescu (4-26 aprilie 1876).
Arhitectul Alexandru Orăscu este cel care a proiectat Palatul Universităţii (1837-1869) şi Grand Hotel du Boulevard (1865-1871) din Bucureşti, dar şi Catedrala Mitropolitană din Iaşi (1880-1887), gimnaziul de băieţi din Ploieşti (1865-1866) şi hotelul Carol I din Constanţa (1879).
A murit la 16 decembrie 1894, la Bucureşti.
AGERPRES
