Stela Popescu ne părăsea într-o zi trista de 23 noiembrie. O zi tristă nu doar pentru teatrul românesc, ci pentru românii care mereu au apreciat-o pe Stela, care dincolo de a fi un artist efervescent cu o poftă nestăvilită de viață s-a dovedit a fi un caracter uman rar, plin de generozitate și de parfumul discret al unor vremuri demult apuse ce se confundă cu spiritul Bucurestiului în ultima sută de ani.
Să o onorăm cum se cuvine și să ne amintim de ea căci un actor trăiește până când ultimul om care l-a cunoscut apune și el. Vă invităm să vedeți Luță- o frumoasă interpretare a Stelei Teatrului Românesc. ”Niciunul nu e cum e Luță!” sau ca Stela.
