Foto: clădirea în care a funcţionat cinema Ileana,
şi care avea şi grădina-cinema Ileana (numit şi cinema Avrig, dar şi Donca Simo).
Cinematograful de la Obor, oare câtă lume îşi mai aminteşte de el ?
Cinema DONCA SIMO – cinema AVRIG – cinema ILEANA, precum şi zona adiacentă lui în 42 de ipostaze,
Cinema ILEANA pe strada Avrig, nr. 1, şi Chiristigii, nr. 22, dar şi Luna Parc Moşi.
În anul 1950 s-a numit cinema Avrig.
A purtat numele de cinema Donca Simo în anii 51- 23 septembrie 1963.
Prin anii 20-40 (1931-1945) cinematograful s-a numit Ileana, dar şi Ileana-Obor şi apărea cu adresa fie în Luna Parc Moşi ( în anii 1931-1932), fie pe strada Chiristigii, nr. 22 (în anul 1936), fie pe strada Avrig, nr. 1 (în anii 1938-1941), iar sala respectivă a funcţionat şi ca sală de dans, dar şi ca sală de teatru, astfel aici în anul 1931 a jucat trupa Teatrului Cărăbuş condusă de Constantin Tănase.
În anii 90 a funcţionat ca studio pentru înregistrările lui Florin Călinescu de la ProTV, apoi a devenit Atelier de tâmplărie al teatrului CI Nottara.
În anii 2012 în ferestrele clădirii apar anunţuri că asigură cazare ieftină.
Avea şi grădină.
Donca SIMO (născută într-un sat de lângă Bazargic, Cadrilater, în 1910- iunie 1937).
În anul 1910 când s-a născut Donca Simo aşezarea Bazargic se afla în Bulgaria, însă în anul 1913 urmare a participării României la cel de-al doilea război balcanic se încheie Pacea de la Bucureşti şi în cadrul României intră partea de sud a Dobrogei denumită Cadrilater, astfel încât Bazargic devine parte a României şi reşedinţă a judeţului Caliacra.
Între 1882-1913 Bazargic a purtat numele de Dobrici, derivat de la Dobrotici , conducător al Dobrogei din secolul al XIV-lea.
În perioada românească, 1913-sept 1940, aşezarea a căpătat numele ei vechi de Bazargic, iar în 1949 bulgarii au redenumit-o Tolbuhin, în onoarea generalului sovietic Fiodor Ivanovici Tolbuhin (1894-1948), care a luptat în ambele războaie mondiale.
În 1991 s-a hotărât revenirea la numele de Dobrici.
Ziua Dobriciului este celebrată pe 25 septembrie, data când trupele bulgare au pătruns în oraş, în anul 1940, după aproape trei decenii de stăpânire românească (volumul „Dobrogea, locuri şi oameni”, Muzeul Naţional de Istorie a României, Bucureşti, 2016).
Născută într-o familie de ţărani săraci, este nevoită încă de la vârsta de 12 ani să lucreze într-un atelier de covoare, pentru ca la 17 ani să ajungă în Bucureşti şi să fie primită într-un atelier de ţesătorie.
Tot la 17 ani se înscrie în UTC.
În anul 1933, curând după ce se măritase, este arestată la Constanţa, şi condamnată la închisoare pentru un an, pedeapsă pe care o satisface în închisoarea din Constanţa unde naşte şi un băieţel.
La eliberarea din închisoare rămâne la socri în Bucureşti şi în scurt timp îşi părăseşte micuţul de numai 11 luni în grija socrilor pentru a lucra într-o tipografie clandestină a PCR din Bucureşti, din cartierul Griviţa, pe fosta stradă General Cernat, în mansarda unei băcănii, în anul 1935.
Pe 14 iulie 1935 este arestată în tipografie şi închisă la Văcăreşti unde o cunoaşte pe Ana Pauker care pe 15 iulie 1935 fusese grav rănită la un picior şi împreună cu alţi 16 ilegalişti comunişti (printre care se număra şi Donca Simo) sunt inculpaţi într-un proces.
Fiecare din cei 17 este condamnat la 10 ani de închisoare, Donca Simo este închisă la Văcăreşti unde se îmbolnăveşte de o boală internă, apoi este transferată la închisoarea din Dumbrăveni pentru ca la începutul lui iunie 1937 să fie din nou transportată la Văcăreşti pentru a fi operată, însă va muri curând la Spitalul Colţea, nu înainte de a scrie o scrisoare pe 1 iunie 1937 către fiul ei.
Cântată de poeţi (de Marcel Breslaşu în „Cântecul de leagăn al Doncăi”), numele ei va fi atribuit în anii 50 la numeroase grădiniţe, şcoli, străzi, dar şi prenume de fete precum Donca MIZIL, unul dintre copiii lui Paul NICULESCU-MIZIL şi iubită a lui Nicu CEAUŞESCU.
