Rețeta care nu dă greș niciodată în preajma Crăciunului, face în continuare săli pline și suflete la fel. Din cuptorul OCC a ieșit o delicatesă, căreia nu-i poți rezista. Cu o poftă gurmandă, m-am așezat pe un fotoliu și am așteptat, cu emoție, reprezentația. Văzusem baletul pegheață, iar în clasa a 5-a, am venit într-o excursietematică în București. Ne-au cazat la internatul unuiliceu, ne-au plimbat pe la câteva obiective și ne-aupregătit pentru marele spectacol al Operei Naționale, “Spărgătorul de nuci“. Era primul meu spectacol de balet. Sala mi se părea că are dimensiuni de catedrală, iar povestea în sine, m-a fascinat cu decorurile dulci, piruetele jucăușe și muzica divină a lui Ceaikovski. În drum spre Piatra-Neamț, încercam să înțeleg de ce și-ar dori atât de mult un copil, de Crăciun, un spărgător de nuci? Și cum să devină el, păpușa preferată?
Cu această întrebare, rămasă fără răspuns niște zeci de ani și cu amintirea colorată a soldățelului ciudat care devine prinț într-un vis feeric din Ajun de Crăciun, amdeschis larg ochii și sufletul spre ceea ce urma la Opera Comică. Piticul Barbă-Cot s-a asigurat că cei mici vor înțelege înlănțuirea de mișcări care vor desena povestea pe scândura scenei, așa că a făcut repede un rezumat și a mai intervenit puțin și-n timpul spectacolului, ca să fie sigur că firul poveștii nu s-a întrerupt în mintea celor mici.
Un brad imens, încărcat de mere argintii și aurii, cu flori din migdale dulci și crengi înmugurite domină scena și primește în jur petrecerea plină de viață și ritm a prichindeilor care desfac cadouri. Printre plușuri supradimensionate, iepure, pisică, urs, un clovn, un soldat, apare o figurină ciudată, cu mecanism, care sparge nuci, dacă-i învârți cheița. O jucărie care-o fascinează pe Clara (Cristina Dijmaru, prim-solistă a Operei Naționale), dar îl intrigă pe Fritz (Adam Davies), fratele ei. Pus să spargă nuci mari, păpușa se strică, iar Clara pleacă tristă la culcare. Ieșirea din bucuria petrecerii este pretext pentru intrarea într-un vis care schimbă planuri, decoruri, costume și stări. Un efect emoționant în fundal, plimbă o sanie printre brazi copleșiți de zăpadă, cu Spărgătorul de nuci (Ovidiu Matei Iancu, prim-solist al Operei Naționale), devenit prinț, lângă o Clara emoționată și curioasă. În vis, orice e posibil, chiar și o călătorie de câteva minute în jurul lumii. Peisajul însorit al Spaniei, nisipul fierbinte al Arabiei, tărâmul exotic al Chinei și pasiunea dansului rusesc au spus povestea într-o explozie de culoare și mișcare. O dinamică impresionantă și o succesiune de vis au adus dansul fulgilor de zăpadă și valsul florilor în ritmuri ritualice, care au născut ropote de aplauze după fiecare secvență. N-a fost nevoie de cuvinte, pentru ca spectatorii să înțeleagă scenele ca pe fragmente de povești scrise cu trupul în aer.
Cătălin Caracaș, coregraf și regizor, el însuși interpret al rolului Spărgătorului de nuci la Opera Națională, a îmbrăcat scena, împreună cu Adriana Urmuzescu, creând o lume de basm, pe care n-ai cum s-o privești din afară. Intri în poveste, dansezi și trăiești feeria. Prin Țara Zăpezilor, în Regatul dulciurilor, balerinii sunt figurine apetisante de ciocolată și turtă dulce. O lume personificată, pe care vrei s-o iei acasă, cu tot cu dans și armonii simfonice.
Mesajul lui Ceaikovski e simplu și clar, de parc-ar fi tradus notele-n cuvinte: sărbătorile sunt despre iubire și dorințe care nu rămân niciodată doar în gând. Ele prind viață și colorează tot ce ating, dacă știi să le așezi într-un vis.
De ce și-ar dori un copil un spărgător de nuci, cadou de Crăciun? Poate pentru că anunță aroma de cozonaci și face posibilă orice călătorie pe tărâmuri magice.
M-am hotărât! De Crăciun, vreau și eu într-un Palat de marțipan, alb ca zahărul și plin de păpuși transparenteca gheața și dulci ca fondantele…
………………………………………………………
În localitatea Neuhausen din Germania, există un muzeual Spărgătorului de Nuci. Este primul muzeu din Europa dedicat spărgătoarelor de nuci şi a fost înfiinţat în anul 1994 de familia Löschner. Atribuită lui Aristotel, apoi lui Leonardo da Vinci, invenția intră ca termen în dicționar în anul 1830, când Fraţii Grimm îl definesc drept „un om mic, deformat, în gura căruia sunt sparte nucile cu ajutorul unui şurub sau pârghii.” Succesul acestor obiecte a rămas în istorie prin povestea scrisă de E.T.A.Hoffmann, „Spărgătorul de nuci şi Regele Şoarece”. Povestea a fost adaptată de Alexandre Dumas, iar compozitorul rus Piotr Ilici Ceaikovski şi coregraful Marius Petipa au transformat-o, în 1892, într-un balet, devenit celebru în toată lumea.
Pentru crearea unui spărgător de nuci de 35 de cm sunt necesare 130 de etape de procesare, iar păpușa este formată din 60 de părţi, realizate în principal din lemn de fag sau de molid. Elementele decorative sunt din mătase, piele sau stofă.
Articol realizat de Dana Macsim
Foto Facebook Opera Comică pentru Copii
