Mihai Pricope colaborează cu Opera Comică pentru Copii de 11 ani. Chiar dacă nu credea că o să ajungă vreodată să facă balet, şi-a dedicat toată copilăria pentru acestă pasiune pe care a transformat-o în profesie. A trăit schimbarea generaţiilor care au trecut pragul Operei Comice pentru Copii şi în prezent susţine atelierul de dansuri populare.
Anul acesta Opera Comică pentru Copii a propus o varietate de ateliere în cadrul programului ,,Atelierele Micul Artist”, iar tu coordonezi unul dintre ele, atelierul de dansuri populare… .
Da, este primul an în care se desfăşoară atelierul de dansuri populare, un atelier propus de mine. Am şase copii la grupa mică (7-8 ani) şi zece copii la grupa mare (10-12 ani). Este un atelier destul de solicitant din punct de vedere fizic şi pentru urechea lor muzicală, pentru că găsim muzică diferită faţă de ce ascultă ei în viaţa de zi cu zi.
Ce sfaturi ai pentru copiii care speră la o meserie în domeniu?
Sfatul meu este să se gândească bine dacă vor să continuie pe acest drum, iar dacă vor să o facă să se dedice cu totul. Fără implicare maximă nu vor reuşi niciodată să ajungă pe culmile dansului.
Tu când te-ai hotărât să pornești pe drumul către culmile dansului?
Nu m-am gândit niciodată că o să ajung să fac balet. Eram în clasa a II-a şi au venit două doamne care au selectat câţiva copii, printre care şi pe mine. Ne-au dus în laboratorul de chimie, am făcut câteva sărituri, am ascultat un ritm pe care mai apoi l-am reprodus, apoi ne-au spus să le spunem părinţilor să ia legătura cu ele. Zis şi făcut, le-am spus părinţilor, am mai dat o probă şi aşa am ajuns la Liceul de Coregrafie.
Așadar, baletul te-a ales pe tine. Cum îți amintești anii petrecuți la Liceul de Coregrafie?
Mi-au plăcut anii petrecuţi în liceu, fiind plecat de dimineaţa până seara nu aveam timp să ies afară. Pot spune că am crescut în Opera Naţională, pentru că după fiecare zi de cursuri la şcoală mergeam la operă. Câştigam şi bănuţi, dar pe atunci noi nu ne gâdeam la bani, ci la faptul că avem oportunitatea să înţelegem ce înseamnă şi cum funcţionează viaţa în teatru. Este o viaţă pe care eu mi-aş dori să o aibă viitorul meu copil.
Care sunt calitățile esențiale de care ai nevoie pentru acestă meserie?
Dacă nu ai calităţi fizice, le poţi dobândi prin muncă. În schimb, dacă nu ai ureche muzicală, e cam greu…. un dansator nu poate exista fără ureche muzicală.
Povestește-mi o întâmplare care ți-a confirmat că ai ales drumul potrivit.
Eu la bloc eram cu vreo trei-patru ani mai mic decât restul copiilor, iar când au aflat că am început să fac balet au râs de mine. Eu tot timpul le spuneam că o să fiu bun pe ceea ce fac. După câţiva ani, în care nu am mai interacţionat cu ei, i-am întâlnit pe stradă şi se uitau cu admiraţie la mine, eu având în spate deja câteva turnee în toată lumea.
Când ai făcut primii pași pe scena Operei Comice pentru Copii?
Eram în clasa a X-a, la Opera Naţională făceam studiile de zi cu zi cu maestrul Opincaru. În acea perioadă, unii colaboram deja cu Opera Naţională, iar persoana care se ocupa de noi când făceam parte din spectacole era domnul Cătălin Caracaş, care avea în vedere să găsească un grup de balerini tineri care să facă un turneu în India de zece zile. Spre norocul meu am fost selectat, spectacolul cu care am plecat în turneu se numea ,,Pygmalion”, mai nou am readaptat spectacolul şi se numeşte ,,Mica Florăreasă”. Când ne-am întors din India, doamna Smaranda Oţeanu Bunea ne-a propus să colaborăm în continuare şi aşa au trecut aproape 11 ani de când colaborez cu Opera Comică pentru Copii.
În acești 11 ani, cât de mult s-a schimbat felul de a reacționa al copiilor?
La un moment dat, aveam copii în sală care ne arătau semne obscene din public. Înainte procesul de transmitere a informaţie către copii nu era la fel de bine dezvoltat cum este acum. Odată cu evoluţia Operei Comice pentru Copii şi copiii care au venit aici nu ne-au mai privit doar ca pe nişte oameni care sunt puşi pe scenă să îi anime pe ei. Acum copiii ştiu că intră într-o instituţie de artă şi înţeleg exact ceea ce vrem noi să le transmitem.
Cum este John Canty, personajul tău din ,,Prinț și Cerșetor”?
John Canty este personajul negativ din ,,Prinț și Cerșetor”. Este o persoană fără scrupule, care bea foarte mult, trăieşte în sărăcie şi nu vrea să facă nimic să iasă din acel mediu. Ba chiar îşi obligă propriul său copil să cerşească şi să îi aducă banii de la cerşit, pentru ca el să poată să îi bea în crâşmă cu banda lui de oameni răi. Este o persoană brutală şi urâtă.
Ce lecție transmite acest spectacol copiilor?
După ce vor vedea spectacolul ,,Prinț și Cerșetor” copiii vor înțelege ce înseamnă pentru o persoană care trăieşte în puf să ajungă în sărăcie şi invers. Vor învăţa să aprecieze ceea ce au, vor înţelege că nu contează ceea ce nu ai, ci ceea ce ai.
Interviu realizat de Andrada Popa
Foto Arhivă Personală
