În sfîrșit, ceva s-a mișcat în Capitala noastră. Ceva s-a făcut bine: ceva care să transforme tramvaiul din cenușăreasă în ceea ce trebuie să fie: mijlocul de transport eficient și rapid care taie orașu-n două.
S-au îngrădit liniile de tramvai, aia s-a-ntîmplat: s-au îngrădit pe Colentina – și 21 fuge de rupe. S-au îngrădit pe Ștefan cel Mare, pe la APACA – și 1 zbîrnîie. Asta, cînd nu se defectează vreun tramvai sau nu se blochează vreo intersecție. Căci au rămas încă zone și trasee care încă-s omorîte de traficul auto… și răbdăm!
Nu poți spune c-arată frumos – e vorba, totuși, de garduri! – dar nici haosul de pe șine nu era frumos; dimpotrivă.
Cu alte cuvinte, putem sacrifica ceva din ale esteticului, ca să tragem pe noi plapuma eficienței. Tramvaiele merg mai iute; chiar dacă în continuare vin la fel de rar, măcar merg.
Asta nu-nseamnă cîtuși de puțin că trebuie să-nghițim urîtul. Iată: după sectorul 3, începem să punem iarbă verde peste bolovanii dintre șinele de tramvai și-n sectorul 5.
Cît de mult contează să ieși pe stradă și să vezi că e frumoasă, că e curată, că-n loc de cale ferată dai de o peluză!
Dar și-o idee atît de bună poate da chix. Pe Calea Rahovei s-a dovedit că gazonul e prea înălțat pe segmentele de linie cu șinele strîmbe, pe unde tramvaiele dansează și agață iarba. Și e nevoie de refacerea gazonului…
Dar nu se ia nimeni de adevărata problemă din Rahova – adevărata problemă nu e iarba, ci faptul că șinele sînt strîmbe, denivelate, ondulate, lăsate. De ani de zile, Regia de transport le-a neglijat; de ani de zile tramvaiul 32 dansează ca barca pe valuri!
Ideea-i că tramvaiul să devină nu doar frecventabil, ci și ales – și pentru asta e nevoie și de eficiență, și de siguranță, și de încredere, și de confort, și de cît mai puțină urîțenie.
