#colectiv 3 ani
Am dat o tură pe zi pe la fosta fabrică „Pionierul”, unde s-a aflat clubul Colectiv. Piața Bucur, spațiul din fața clădirii, părea un imens platou de filmare. Asta dacă treceai de puzderia de mașini parcate claie peste grămadă. O groază de jurnaliști de la toate televiziunile la fața locului, majoritatea plictisiți, tresăreau când venea cineva să aprindă o lumânare. Pe seară se anunță o emisiune live din Piața Bucur, scaunele au fost deja aduse și plasate strategic cu memorialul Colectiv pe fundal, un monument cu estetică discutabilă inaugurat în 2016, la un an de la tragedie.
Zici că acele casete unde se depun lumânări, candele și flori vor susține o conferință de presă, în fața lor sunt așezate camere de luat vederi în semicerc, așteptând oamenii care vin să aducă un omagiu victimelor din 2015.
Presa avidă de senzațional vânează orice lacrimă și nu lasă oamenii să se reculeagă în liniște, le bagă microfonul sub nas, întrebarea standard e: „S-a schimbat ceva în 3 ani?”, un cameraman zelos stă cu camera peste un om aplecat să aprindă o candelă, altul aproape bagă obiectivul camerei în fața altui om. Agresivitatea asta e total nepotrivită cu momentul solemn.
Totul se-ntâmplă cu fundal sonor: zgomotul deranjant al betonierelor care fac ture pe la un șantier de lângă fosta fabrică.
