În timp ce pe alocuri s-o mai găsi cîte unul, cîte altul, să verse o lacrimă după ce-a fost și nu mai e – după ceea ce ne place să zicem „micul Paris”…
În timp ce ne-am obișnuit deja cu intervențiile arhitecturale cotropitoare care-au nimicit centrul Capitalei, lăsînd în urma lor hectarele de beton urît ale Centrului Civic…
În tot acest timp, dragii mei, noi – bucureștenii – am ales deja cum vrem să arate orașul nostru.
Și o s-arate așa cum am ales.
O s-arate cu sticlă, aluminiu, plastic, inox: strălucitor, cu coada sus!
Așa-i în Pipera, așa-i în Regie, așa-i în orice locșor nou unde s-au ridicat office-uri și rezidențiale scumpe.
O să prindem vremea cînd pe la Unirii o să vedem tot mai puțin din ambiția ceaușistă dementă – și tot mai mult din ceea ce, mai pe față, mai pe la spate, ridicăm anii ăștia.
E cazul să-nțelegem: așa o să fie orașul București în viitor.
Și – în tot acest timp; același timp – să-nțelegem că, pe măsură ce ne îndreptăm spre periferie, orașul București o să fie tot mai modest, mai mediocru, mai înghesuit, mai neprietenos: sufocat de cartiere noi cu o arhitectură cît mai puțin ambițioasă.
… am ales!
