Situația e așa:
– Stânga: clădire în stil neoclasic, cu un singur etaj, din primul deceniu al secolului 20 (c. 1910).
– Dreapta: imobil în stil neoromânesc cu 3 etaje, din perioada interbelică (anii ’20-’30).
– Centru: parcela a fost ocupată până prin anii 2000 de un imobil de înălțimea celui din stânga, dispărut între timp. Ani buni terenul a zăcut viran până recent, când a apărut clădirea despre care vorbim.
De ce pare ok la prima vedere clădirea nouă, din centru? E într-un stil simplu, unii l-ar putea numi „anost”, umple elegant golul dintre cele 2 imobile vechi, e ceea ce se numește arhitectură neutră. Respectă regimul de înălțime al zonei, ba chiar are un tronson mai redus în înălțime pe stânga, care se aliniază cu clădirea vecină.
Ne-am dori să vedem mai multă arhitectură neutră, care odată inserată în zone vechi să poată coabita armonios cu clădirile deja existente și să nu adauge la haosul urbanistic caracteristic Bucureștiului.
