[MODERISM] Am găsit pe Instagram o poză cu o reședință din anii ’60 din SUA, ni s-a părut că seamănă izbitor cu o construcție din București și-am zis să facem o comparație interesantă.
► INFO. Ceea ce la noi se numește „modernism postbelic” sau „modernism socialist” în anumite cazuri (practicat de la finalul anilor ’50 până în anii ’70 mai ales în cazul unor ansambluri de blocuri din cartiere noi – locuire colectivă) în SUA poartă numele de „midcentury architecture” și se referă la construcții din anii ’50-’60, în special reședințe private sau vile înconjurate de terenuri generoase – locuire individuală. Ambele abordări se întâlnesc sub umbrela minimalismului, funcționalismului, jocului lumini-umbre, a alternanței plin/gol și a formelor simple, elegante. Diferența, mai ales în prezent, e înțelegerea și punerea în valoare a acestor construcții. Hai să vedem despre ce e vorba:
► 1. DINAH SHORE PALM SPRINGS ESTATE, cartierul Old Las Palmas, Palm Springs, California, SUA
Construit în 1964 pentru actrița și vedeta de televiziune Dinah Shore, nu se vede din stradă, dar are forme și finisaje foarte frumoase: pereți de sticlă care leagă armonios interiorul de exterior, materiale ca piatra și lemnul integrează construcția în peisaj, iar curtea interioară include grădini, fântâni și bazine de apă. În prezent, luxoasa proprietate e deținută de actorul Leonardo DiCaprio, care atunci când nu stă acolo, o închiriază pe bani mulți doritorilor de vacanțe de lux. Desigur că vila e extrem de bine îngrijită și renovările s-au făcut ținând cont de arhitectura originală și conceptul inițial gândit de arhitect. E un exemplu de arhitectură modernistă șaizecistă foarte bine păstrată.
foto: instagram.com/modtraveler
► 2. COMPLEXUL COMERCIAL „RUCĂR”, cartierul Balta Albă, sector 3, București
Construit pe strada Baba Novac la pachet cu ridicarea primelor ansambluri de blocuri din cartierul Balta Albă, în anii ’60. E conceput ca o structură minimalistă foarte aerisită, are formă de careu cu coridoare, magazine spre exterior și o grădină pătratică în centru. Scopul era să deservească comunitatea locală, să fie un centru comercial și de distracție al zonei. În prezent e parțial abandonat, dar mai funcționează aici câteva magazine și localuri. Există însă destule spații lăsate în paragină, pe unde mișună șobolanii și s-au strâns mormane de gunoaie. Sunt restaurante care funcționează la câțiva metri de focare de infecție. Grădina centrală e abandonată și ea, iar tavanul coridoarelor e extrem de degradat. Autoritățile locale au concesionat/vândut spațiile diverșilor privați care s-au ocupat doar de bucățica lor. Complexul Rucăr nu mai e văzut ca un tot unitar și arată mutilat, lăsat să se degradeze în ultimul hal. E bine că s-a deschis mall-ul Park Lake în apropiere, acolo se face shopping sclipicios.
foto: instagram.com/cristibadescu
► CONCLUZII. Spre deosebire de SUA, unde există norme de prezervare a „midcentury architecture” și asociații care se ocupă fix cu asta, la noi modernismul nu mai e înțeles deloc în prezent. Maximalismul e preferat în locul minimalismului. În loc de, „less is more”, la noi e „more is more”. Din lipsă de cunoaștere, liniile simple ale anilor ’60 sunt deseori confundate cu austeritatea din anumite etape ale regimului comunist așa că și construcțiile din perioada aceea sunt numite „comuniste” și disperțuite. Multe dintre ele reprezintă modele de spații de locuit de acum peste 50 de ani. Din păcate nu există absolut niciun demers al autorităților să educe populația actuală în sprijinul înțelegerii rostului modernismului postbelic. Dimpotrivă, autoritățile sunt primele care ignoră istoria și evoluția orașului. Vom asista în continuare la mutilarea fațadelor prin distrugerea ornamentelor minimaliste inițiale (mozaic, cărămidă ornamentală aparentă etc.), anvelopări termice jenante (prost executate, culori demente etc), și închideri de balcoane (uneori absolut penibile).
