de Ando și HM
Acum 50 de ani și-o săptămînă Marea Adunare Națională vota celebra lege 18 – cea care-a transformat „ilicitul” într-o vorbă pe buzele tuturor.
Era, deci, legea privind controlul provenienței unor bunuri ale persoanelor fizice, care nu au fost dobîndite în mod licit – iat-o mai jos.
Era nevoie? Statul zicea că da – același stat care de-abia ce lăsase mînă liberă comerțului își dădea seama că unii se-mbuibau prea tare.
A urmat fireasca vînătoare de vrăjitoare; sutele de gestionari puși la răcoare; ecouri hazlii, sigur, găsim cu nemiluita-n presă.
Zece ani mai tîrziu, în decembrie ’78, legea era un pic înăsprită:
Nouă ne rămîn poantele din ziare la care rîdem și-acum: fiindcă lăcomia omului n-a ținut seama, niciodată, de regim politic.