Așa cum am mai arătat, dispariția cartierului poate fi delimitată în două etape. Pînă în 1983 suferința lui a fost cunoscută de către locuitori și persoane implicate direct sau indirect în lucrările de sistematizare; însă abia cînd ritmul demolărilor a fost accelerat au sosit în zonă și numeroșii fotografi care au documentat ce se mai putea documenta, asumîndu-și riscuri apreciabile.
Ne uităm la imagini pe care le-am întîlnit la începutul cercetărilor noastre, care atunci aveau de oferit indicii insuficiente. Desigur, cele mai multe țin de începutul demolărilor — sînt destule imobile care au dispărut în 1980–’83, pe care nu le-am văzut decît într-o singură fotografie. Abia acum, după adunarea unui material vast, putem face asupra lor o analiză pertinentă.
Strada Bateriilor este unul dintre locurile din cartier dispărute în primii ani (poate 1982). Cu excepția segmentului de început, care pare să fi rezistat pînă în 1987, frumoasele ei clădiri și traseul în zigzag s-au întîlnit cu prea puține fotoobiective. Iată, deci, ultima cotitură a străzii, dinainte de intersecția cu strada Cazărmii și biserica Alba-Postăvari. În prim-plan, numerele 34–40; în dreapta, nr. 29 (avînd în spate blocurile de la intersecția Apolodor–Vînători), iar în centru, plan depărtat, blocul din Bateriilor (da, tot Bateriilor, sucită stradă!) nr. 19.
