S. O. S. patriarhii Bucureștiului!

Unul dintre patriarhii Bucureștiului a cedat sub greutatea anilor și sub agresiunea constantă a oamenilor. Este unul dintre cei mai bătrâni copaci din Capitală, cel de la Podul Cotroceni, pe partea stângă, în sensul de mers spre Grozavesti.

El a supraviețuit chiar și regularizări albiei Dâmboviței din anii ’80. Prin 1986, pe când se lucra cu avântul specific „Epocii de Aur” la construirea casetei de ape uzate de sub albia Râului Dâmbovița și la betonarea albiei, muncitorii au vrut să taie deja venerabilul copac, fiindcă le îngreuna munca, fiind crescut chiar pe malul apei.

Pe acolo a trecut însă „Tovarășul”, adică Nicolae Ceaușescu, conducătorul de atunci al partidului și statului, care avea, încă, unul dintre birouri, cel de șef de stat, la Palatul Cotroceni, Casa Poporului, adică actualul Palat al Parlamentului, fiind și ea în construcție. Venind de la vila sa din Primăverii ori de la biroul de secretar general al PCR, de la Comitetul Central, actualul Minister de Interne, și trecând spre Cotroceni, Ceaușescu făcea dese „vizite de lucru” pe șantierul amenajării Dâmboviței, pentru a-i lumina pe lucrători cu „indicațiile sale prețioase”.

Impresionat, probabil de măreția deja venerabilului arbore, secretarul general al partidului și Președintele Republicii Socialiste România a trasat „directiva” ca respectivul copac să nu fie tăiat.

Din păcate, odată cu înflorirea democrației originale pe plaiurile dâmbovițene, scorbura care apăruse între cele două trunchiuri, brațe imense și puternice, ale patriarhului de la Podul Cotroceni și de care nu a găsit nimeni de cuviință să se ocupe, a devenit adăpost pentru tot felul de boschetari. Acești oameni fără căpătâi făceau chiar și focul în scorbură ceea ce a dus la izbucnirea unui incendiu, acum câțiva ani. Urmele focului se mai pot vedea încă pe trunchiul rămas în picioare.

Alți copaci venerabili, adică trecuți bine de 100 de ani, se mai află în apropiere, în Grădina Botanică, în fața Bisericii de la Sfântul Gheorghe, ultima ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu, în fața bisericii Adormirea Sfintei Ana de pe Batiștei, chiar înglobat în gardul bisericii. Acestuia din urmă pare să-i meargă chiar bine iar cei care îngrijesc de sfântul lăcaș par să aibă grijă de arbore și de tot ceea ce este verde în micuța curte.

sursa-bucurestifm.ro/