Maria Alexievici a început colaborarea cu Opera Comică pentru Copii în ianuarie 2018, de atunci ați întâlnit-o în „Peter Pan” și în „Gulliver”, iar la începutul lunii iunie, o interpretează pe Liesl în „Sunetul Muzicii”.
Ai moștenit pasiunea pentru muzică din familie?
Nu pot să zic că este moștenită , mai degrabă susținută și construită. În clasa I muzica a intrat în viața mea foarte firesc: ca orice altă disciplină școlară. A fost însă, singura de care nu m-am mai putut despărți. Părinții mi-au oferit sprijin necondiționat și încredere deplină pentru a-mi putea găsi cu adevărat drumul în viață.
De ce ai făcut acestă schimbare, de la pian la solist vocal?
Eu am făcut pian pentru că iubesc foarte mult muzica. În clasa a XII-a, când a trebuit să iau o decizie în vederea alegerii unei facultăți, m-am gândit să fac teatru și atunci mi-am dat seama că ar trebui să renunț la muzică. Nu am putut să o fac, și am urmat în continuare studiile de licență la pian. La Conservator nu am mers pentru că iubesc pianul, ci pentru muzică pur și simplu. După ce am terminat facultatea, am descoperit Masteratul de Teatru Muzical, al Facultății de Artă din Galați. În cadrul studiilor am primit o bursă la Academia Centrală de Dramă din Bejing, locul în care, alături de oameni excepționali, am decis să fac cu adevărat „trecerea” de la pian la cântul vocal. Când m-am întors acasă am decis să revin la Cluj-Napoca, unde am încheiat studiile de masterat la Conservator, secția Regie de Teatru Muzical.
Cum a fost experiența ta în China?
Experiența în China a fost foarte frumoasă, pentru că a fost un mediu de lucru perfect. Locuiam într-un campus, unde desfășuram toate activitățile. Cât am locuit acolo, singura mea preocupare a fost să studiez. Ei lucrează acolo ca la carte, de dimineața până seara. Am învățat de la profesori extraordinari, am întâlnit oameni care mi-au schimbat viața și cred ca cel mai important, am învățat sa am răbdare să mă descopăr.
Ai avut momente în care te-ai pus sub semnul întrebării?
Mereu sunt sub semnul întrebării, mereu îmi doresc să evoluez.
Ai făcut pregătire muzicală cu copiii care fac parte din distribuția spectacolului „Sunetul Muzicii”, cum au decurs repetițiile și cum au făcut cei mici față cerințelor de lucru în echipă?
În primul rând, a fost mâna lui Răzvan Mazilu în alegerile pe care le-a făcut. A ales copii foarte deștepți și fâșneți. Odată ce copiii sunt așa, munca e pe jumătate făcută. Cei mici nu au fricile noastre, ei vin cu multă sinceritate și se expun exact așa cum sunt. A fost o bucurie să lucrez cu ei, nu au zidurile pe care adulții și le pun. Mi-au oferit foarte multă încredere și eu sunt tare mândră de ei pentru că s-au dezvoltat vizibil într-un timp scurt. Deși, toată lumea de la ei a avut cele mai mari cerințe, copiii au fost ce mai disciplinați.
Premiera „Sunetul Muzicii” se apropie, cum au decurs repetițiile?
Este un spectacol incredibil de frumos, în spatele căruia stă toată experiența, bunul gust, sinceritatea și iubirea pentru artă a lui Răzvan Mazilu. M-a impresionat foarte mult pentru că spectacolul a fost compus pe părți, nimeni nu știa de nimeni, totul se lucra separat. Când am început să legăm scenele, ne bucuram între noi, unii de momentele altora. Răzvan Mazilu s-a ocupat de tot – de scenografie, de regie, de coregrafie și spectacolul are un sens comun.
Este prima colaborare pe care o ai cu Răzvan Mazilu?
Da. Alături de el am descoperit mai multe lucruri despre mine. Chiar dacă îți lasă impresia că el îți spune tot ce trebuie să faci, este invers, el te duce la „locul” potrivit, dar de acolo tu evoluezi și începi să descoperi personajul.
Cum a fost întâlnirea cu personajul din „Sunetul Muzicii”?
Eu sunt o fire mai colerică, impulsivă, uneori dura. Domnișoara Liesl von Trapp însă, este o fată manierată, plină de candoare, de prospețime și de bucurie. E o provocare să joci un personaj care, deși are 16 ani, vârsta la care zilele zboară pe lângă tine sau pur şi simplu stau pe loc, se confruntă cu absența mamei, responsabilitatea a şase frați, dezamăgirea iubirii și amenințarea războiului.
De la anul vei susține un atelier de musical, care este lecția fundamentală cu care vrei să rămână toți copiii după terminarea atelierului?
Îmi doresc să învăț eu de la ei, sunt atât de sinceri, iar acestă caltitate ne lipsește cel mai mult nouă, adulților. Nu vreau să zic că oamenii sunt răi, dar sunt prea puțin sinceri și când lucrez cu copiii iau o gură de aer proaspăt. Abia aștept să încep atelierul!
Interviu realizat de Andrada Popa
Foto arhivă personală
