În 1953, fresca circulară care înconjoară sala era acoperită de o cortină purpurie, iar minimalist, pe centru, trona emblema aurită a Republicii Populare Romîne, aflată abia în al 5-lea an de existență. Hai să vedem, punctual, cum s-a ajuns la asta:
• 1888: Ateneul e inaugurat fără o pictură monumentală în Sala Mare care să prezinte etape din istoria poporului român, deși așa ceva era în plan
• 1889: Pe friza circulară a Sălii Mari e adăugată inscripția: „Loc rezervat marei fresce ce va reprezenta fazele principale ale istoriei românilor”
• 1902 și anii următori: se dezbate forma pe care să o ia fresca, nu se ajunge la un consens
• 1933-1937: pictorul Costin Petrescu, care prezentase un proiect câștigător (concept și cost al execuției) realizează fresca, în timp ce prin subscripție publică aceasta este finanțată benevol de cetățeni
• 1938: Petrescu dezvelește fresca lungă de 75 de metri în prezența regelui Carol al II-lea, figurat în scena 25 a operei, ultima (îndepărtat ulterior după abdicarea din 1940)
• 1944: Ateneul e bombardat în august de aviația Germaniei Naziste și avariat serios, sunt necesare reparații urgente
• 1948: în primul an de Republică Populară, fresca e acoperită de regimul comunist cu o cortină purpurie, din motive ideologice, pentru a evita expunerea la imagini ale „vechiului regim burghezo-moșieresc”. Până la deschiderea Sălii Palatului (1959-1960), Partidul Muncitoresc Român (PMR) își ține congresele aici.
• 1966: în al doilea an de regim Ceaușescu, fresca e dezvelită fără explicații
• 1977: Ateneul e avariat de cutremurul de pe 4 martie, pe frescă apar fisuri, cade vopseaua, reparațiile făcute în grabă nu au efect, pentru că urmează noi cutremure, mai mici, în 1986 și 1990
• Anii ’90-2000: Ateneul e consolidat și restaurat, iar fresca își recapătă culorile vii
Recomandăm o vizită la Ateneul Român și mai ales o privire atentă la detalii, chiar merită, e într-adevăr o clădire extrem de interesantă, care a trecut prin multe.
foto 1953: arhiva Agerpres
