Chiar vine, vine primăvara. Se simte: miroase și sună a primăvara.
… la propriu.
Și nu miroase doar a pomi înfloriți și nu sună doar a păsărele vesele.
E-o uriașă învolburare de senzații și de stimuli care țîșnesc.
Miroase iar a oameni! Se-aud oamenii!
Se deschid geamurile și ușile, în sfîrșit!
E senzația aceea pe care-o ai seara, într-un oraș străin și viu: cînd te izbesc sunete și mirosuri…
Nu-ți dai seama niciodată, însă, de sunetele și mirosurile de-acasă.
Le ai undeva încolăcite-n tot ce te face om.
Deschide geamul larg, omule din Oraș!
O s-auzi seara nu doar larma Străzii.
O s-auzi oamenii din jur. Vasele care zdrăngăne-n chiuvetă la spălat, vorbele din jurul mesei de seară, ciondăneala strînsă peste ziua grea, aromele cinei gătite pentru toți cei care s-au strîns acasă.
