Așa trec toate

Cum se schimbă lucrurile în Oraș! Cum apar și dispar puncte de interes – după mici decizii gîndite sau „gîndite”.

Ne nemulțumește amplasarea stațiilor transportului nostru public. Deși s-au mai înființat pe unde-i nevoie de ele, în contrapartidă s-au depărtat de locurile unde oamenii caută să le folosească – zeci, zeci de metri față de intersecții și de trecerile de pietoni.

Am vorbit, demult, despre vechi capete de linii uitate ale Bucureștiului. Dar nu doar capetele de linie s-au schimbat – ci și stațiile. Prelungiri de linii, îmbunătățiri de trasee dar și tîmpenii publice au făcut schimbări.

Au dispărut în vremurile noastre…

… stația de tramvai de la Sfînta Vineri, pe vremea bună cînd tramvaiele mergeau între Sfîntu Gheorghe și Sfînta Vineri!

… ocolișul rondului de la Piața Dorobanți pentru autobuze ca 131 și 331 (pe vremea cînd 331 era rapid, parcă nu făcea stație aici? nu mai știu…)

… prima stație a „expresului” pentru Aeroportul Otopeni de la Unirea, folosită și de autobuzul 104 la-nceput.

Capete de linii aglomerate cîndva abia măcar dacă mai au, azi, transport public! Ce iureș era la vechea piață a Cosmonauților (Lahovary), cînd întorceau aici autobuzele ce veneau din Drumul Taberei!

… la Foișor, cînd 226 ajungea aici…

… sau chiar la atît de liniștita Grădină a Icoanei – scuarul ăsta era cap de linie!

Și ce aglomerație era la Unirii, la capătul lui 313, imediat după ce traseul a fost reînființat după Revoluție!

Așa trec toate. Orașul s-a mărit, ce să-i facem! Cartiere s-au născut și au crescut; vechi bariere căzut în uitare; vechi bulevarde au fost înnădite în „prelungiri”… Capete de linii cu statut provizoriu au rămas de izbeliște – precum cel al troleului, de la intersecția Nițu Vasile cu Brîncoveanu. Nu a mai fost folosit de la sfîrșit de ani ’70, dar a rămas „funcțional” pîn-acum cîțiva ani, cînd s-a lărgit strada Nițu Vasile.

… și bucle de tramvai au dispărut; multe au dispărut! V-o aduc în memorie pe cea de la Parcul Rahova, de la Piață, măcar. Și la Ferentari era!

 

Buclele astea mari – construite, deci, în capetele de șosele pe cînd acestea erau la limitele de-atunci ale Orașului în plină dezvoltare – atrăgeau și ceva progres, și ceva comerț, și ceva mai multă lumină și civilizație-n mahala. Precursoarele lor au fost – sigur, înainte de Război – întoarcerile „în triunghi” ce ocupau mai puțin loc.

   

… s-a păstrat sistemul ăsta și-n vremurile mai dincoace, la capătul de tramvai 12 din Regie – Pascal Cristian; mai apoi s-a făcut și bucla.

Eu cred că tramvai mai nenorocit decît 5 nu este. A avut o groază de capete. La-nceput, întorcea la Piața Dorobanți; apoi la Calea Floreasca, la uzinele Ford (unde-i azi părculețul acela cu „Spring Time”; mai apoi, după Război, a fost prelungit pîn-la Pipera; după ce nebunul de Ceaușescu a interzis circulația pe lîngă lacuri, linia asta a fost mutată pe Barbu Văcărescu, și capătul construit la Aeroportul Băneasa. În zilele noatre, capătul acesta a fost închis, în urma unor brambureli cu retrocedările. Tramvaiul nici măcar nu mai circulă azi, pe termen nedeterminat. Noi vedem unde-a fost capătul de linie de la Pipera: chiar lîngă stația de metrou Aurel Vlaicu.