1988 – o vizită de lucru în presa vremii

de Ando și HM

„Astăzi, 19 august 1988, în al 2060-lea an de la formarea statului dac centralizat și independent, al 44-lea an de la victoria revoluției de eliberare socială și națională a poporului român și al 23-lea an de la Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român, am inaugurat lucrările de construcție la Centrul Consiliilor Naționale ale Democrației Muncitorești-Revoluționare, nou și monumental edificiu ce se adaugă marilor ctitorii ale acestei epoci de puternică înflorire economică, socială și culturală a patriei noastre socialiste”

… așa scria la gazetă, în vara de-acum trei decenii. Mai bine zis, așa scria pe pergamentul pus – într-un cilindru de oțel – la temelia viitoarei construcții.

Viitorul n-a mai fost așa cum credeau ei; nu s-a mai construit complexul uriaș, ci ditai Mallul unde se duce cu bucurie tot bercenarul.

Sus, pe colina Văcărești – unde de-abia se demolase pușcăria/mănăstire – Tovarășul și Tovarășa erau, deci, în vizită de lucru.

August torid, ajun de zi națională – prilej bun să bată orașul inspectînd realizărili

… care erau nu puține! Lacul, deja aflat în „ritmuri înalte de lucru” precum și amenajarea complexă a rîului Dîmbovița erau la un pas, așa că vizita a continuat la podurile Mihai Bravu și Vitan; ultimul fiind și cel mai mare, „destinat să faciliteze navigația”.

După ce-a mai dat niscaiva „recomandări menite să faciliteze grăbirea ritmului de execuție” și mai jos de poduri, alaiul s-a-ntors spre oraș „străbătînd cîteva cartiere noi” ca să vază bulevardul Victoria Socialismului și Casa Republicii – reținînd „arhitectura viguroasă și armonioasă a întregului ansamblu care contureaza noul și elegantul bulevard, de evidentă originalitate urbanistică”.

Ura – și la gară! Și-au plecat însuflețiți de saluturile unui „mare număr de bucureșteni aflați la acea oră pe marile artere ale Capitalei”.

Nu-i de mirare că tovarășii nu pridideau cu indicățiile adresate oamenilor muncii – să facă planul, să grăbească ritmurile de execuție, se se mobilizeze – dacă pe oriunde se duceau, dădeau numai de oameni pe stradă!

V-am mai povesti despre vizita asta, da’ n-avem lămîie și-i cam grețos; dar om mai da și peste alte articole din trecut: căutînd, cu oarece metodă, prin ziare de-acum fix 30, 40, 50, 60 și chiar 70 de ani.