Să ne-ntoarcem la lucrurile importante…
… cum ar fi la sărăcia centrului nostru: mă refer la aceea care te-mpiedică să-ți iei, acolo, o gogoașă… un covrig.
Cum? Cu toată abundența de patiserii și de covrigării, să cutezăm să ne plîngem?
Ba bine că nu! Fiindcă abundența asta-i atît de falsă!
Covrigării, zici, cumetre? Ce covrig îndrăznești matale să recomanzi, cînd toți covrigii se fac din cocă congelată?
Nu recomand nici un covrig – nici unul! – din cei care se vînd prin centru.
Da’ de-o gogoașă – fierbinte, tăvălită-n zahăr pudră – te-ai putea lipi? Unde; că nu știu barem o gogoșerie proastă-n Centru, darămite una bună!
Ce să zic de nenorocita aia de merdenea; e ditai rușinea să am doar cum să laud UN LOC care face merdenele: care altul, decît patiseria din Amzei, pe care-o știu de cînd eram atîtica… și azi mă bucur s-o pot arăta copiilor mei!
Ce sărăcie – ce rușine.
