Sîmbătă: Magheru, Bălcescu, goale, ca să treacă pe-aici ultima dată cortegiul funerar al regelui.
Nu le-am mai văzut atît de pustiite de-aproape treizeci de ani, de cînd se-oprea circulația cu orele, să treacă Ceaușescu.
Mi-a trezit – nu știu cum să zic – amintiri; dintr-alea ca un fior pe șira spinării.
E decembrie; am putea să ne gîndim cît de-aproape sîntem încă de tot ce-a fost rău și de ce rămîne rău.
